miercuri, 23 mai 2012

Love.01.

     ......Un camp cu maci e frumos prima oara,nu? Apoi te plictisesti de el. Dar daca te indragostesti de macii aia? Daca culoarea lor iti umple inima de fluturi care zboara din tine sa-i imbratiseze? Daca macii aia,rosii si frumosi si cuminti,si perfecti iti aduc fericirea.Cum ai putea sa-i lasi? Cum ai putea sa le intorci spatele si sa pleci,lasandu-i frumosi si calmi,zambind in soare? Si o sa cresti,si n-o sa-i vezi poate in fiecare zi,poate pleci tu,poate pleaca ei,si o sa-ti fie dor. Si cand o sa-i vezi din nou... N-o sa zici ca s-au schimbat,o sa alergi ca prima oara printre ei,o sa simti aceleasi lucruri ca la inceput,de fiecare data. Si n-o sa stii ca sunt iubirea. Ca atunci cand indragostit fiind, iubesti din prima. E acea singura persoana care te schimba involuntar si iremediabil. Care iti aduce fluturi in inima in fiecare zi,persoana aceea a carui tristete te macina pur si simplu. Si poate o sa fie zile fara ea,si vazand-o urcand in trenul ala plin de lume,o sa-ti curga amintiri dulci,si n-o sa vrei sa-i arati,si o sa-i zambesti,fiindca stii ca te bucuri,desi dorul te prinde din prima secunda cum urca...  Si o sa ramai in gara goala,facandu-i din mana pana cand o sa fie departe,cu lacrimile uscate pe obraji,cu inima tremuranda si certitudinea ca n-ai iubit asa in viata ta si nici n-o s-o mai faci. Si soarele o sa-ti aranjeze suvitele de par ondulat,si o sa-ti puna capul pe umarul lui. Apoi o sa pleci spre casa, tinand campul de maci in suflet,deruland fiecare moment de fericire trecut,ca o alinare dulce,ca si cum iubirea ar dansa cu tine.
Si totusi,ai fi fericita. Ca stii ca orice ar fi,ti-e imposibil sa traiesti fericita fara maci,fara el.

vineri, 13 aprilie 2012

Pfuuuui


Uite,iarta-ma ca sunt cum sunt,dramatica,poate cu o usoara nota de patetism...Nu ma supar asa cand e vorba de altii.Sunt fraiera,ca oricat de mult ti-as spune ca te iubesc,poate n-o arat destul.Si ma supar mai,ca un foc pe care pui benzina,Ideea e ca... Am devenit asa de dependenta de noi.Uite,am spus-o.Timpul care trece fara tine e acru si fara parfum.Ca si cum as respira fum de tigara.Si zic multe,si promit la fel de multe. De asta pun atat suflet.Ca inima mea ti-am dat-o prea usor,m-am avantat cu capul inainte,fara sa imi iau vreo masura de precautie,fara sa am vreau moment in care sa ma retin sa arat ce simt.Habar nu ai,sincer,n-ai nici idee cata nevoie am in viata mea dramatica de tine,asa cum esti.Asa ca iubeste-ma asa,cand sunt toanta arata-mi ca nu m-ai lasa in urma,cand te supar,iarta-ma,si cand ai nevoie de mine,doar spune-mi. Ca eu am nevoie de noi... Nu prea mai am cuvinte sa zic chestii noi,sa-ti trezesc aceleasi sentimente ca alea de la inceput cand spuneam multe. Drama se duce,incet incet.Stiu doar ca....Cand sunt departe de tine,ma simt mai incompleta decat m-am simtit vreodata. Nu pot scrie in 3 bloguri si nu pot zice in 3000 de minute tot ce se simte in mine cand imi ma gandesc la tine.Mi-am calcat regulile in picioare cand a fost vorba de tine,inca o fac,nu-mi pot permite ca orgoliul meu sau incapatanarea sau altceva sa te duca departe de mine.Intelege ca te iubesc din ce in ce mai mult in fiecare zi.Intelege ca esti cel mai important om cu care vreau sa-mi cladesc viitorul.Te iubesc.

Cei dragi.

Nu am fost niciodata tipul de om bisericos,mergeam la biserica,imi placea,dar niciodata n-am simtit ceva supraomenesc.Cu spovedania aceeasi treaba.Nu vreau sa merg nici acum,caci un om care mi-e drag si e preot a zis odata ca trebuie sa ma caiesc de pacatele mele.Eu nu fac asta,poate doar partea in care ma enervez pe cei dragi si nu e bine,pentru ca-i iubesc si pentru ca m-au format ca om.Mi-e dor de copilarie... Cand eram la tara cu bunica si faceam cozonaci,pasca,cand in prima dimineata de Pasti ma spalam pe ochi intr-un lighean in care erau pusi bani,un ou rosu si unu alb.Uit cateodata semnificatia sarbatorilor langa cei dragi,si nu-mi place ca nu-mi pot aduna oamenii dragi in acelasi loc,sa-i simt langa mine.Parintii stau la oras,bunicii la tara,imbatraniti si obositi,dragele mele cu care am crescut s-au maturizat si se impart usor usor intre alte treburi.Fiinta pe care o vreau pentru tot restul vietii e putin departe,n-o pot rupe dintr-un loc si s-o plimb langa mine printre oameni dragi mie si necunoscuti lui. Vreau sa fim toti la un loc,Doamne,tine-mii sanatosi pe toti,ca am nevoie de ei,si mi-e teama sa-i pierd.Asa cum sunt ei,sunt ai mei.Ai grija si de restul oamenilor care au familie si o uita,ajuta-i sa o gaseasca.Sarbatorile sunt sfinte,imi doresc sa nu mai uit asta niciodata.Si stiu ca am crescut.Asa egoista cum sunt,mi-as dori sa ii am la o masa pe toti.Bunici,parinti,verisoare,unchi,matusi,fratele meu capos si incapatanat,si persoana pe care o cunosc de mai putin timp,dar care totusi are abilitatea sa-mi fie sfatuitor,prieten,iubit, drag ca ochii din cap.Pe toti as vrea sa-i stiu langa mine.Sa mancam cozonacii mamei,pufosi si parfumati,pasca cu stafide a bunicii,buna si calda,pe care o iubesc si acum.Sa ciocnim oua si sa fim impacati sufleteste.Printesa urbana mi-a dat inspiratia,si poate faptul ca mi se face tot mai des dor de copilarie.
Paste fericit alaturi de cei dragi.Sa-i iubiti si sa fiti iubiti.Ca iubirea e cel mai pur sentiment.

vineri, 30 martie 2012

welcome to my life

Sometimes, I just open my eyes,and I see him.Not perfect,maybe not my soul mate,but God I love that jackass.The way he pisses me off with his ideas and the way he makes me feel so damn lucky... I am scared.I am soo scared.Is just....I do not want to wake up in a morning and realise the person near me is not him.It would not be fair. That is how it goes. Regular girl,regular guy, for how long the Universe would want us to be together.Just kidding.. Forever!

duminică, 25 martie 2012

Sincer

Mi-e dor în fiecare suflu de ochii tăi căprui și dulci.Mi-aș dori să fii pe drumul spre mine și să știu că nu voi fi nevoită să trăiesc fără tine nici o zi.Am nevoie de tine ca de viață,ca de soare,ca de singura sursă de fericire.Te vreau aici,azi,maine,mereu. La început mă prosteam,credeam că nu iubeam,și acum....Acum dau tot ce am ca sa te am pe tine. Am cuvinte prea seci,și scriu prea prost ca să fiu sensibilă. Am spus totul de la început.Am vrut să știi tot ca să fii sigur de ochii mei când zic că îmi lipsești. Și cât te iubesc... Te iubesc atât că mi s-au umezit ochii deja gândindu-mă la tine.De-ai ști ce greu trec orele fără tine,cât de greu îmi e să mă trezesc dimineața fără tine...Copilă prostuță. Nu știu cum o să fie în viitor,dar nu mă lăsa să plec de lângă ce iubesc mai mult pe lumea asta...
La mulți ani mereu a mea iubire.

luni, 19 martie 2012

El.

Mă aștept de multe ori să primesc șuturi de la viață.Mă aștept de multe ori ca viața mea să ia o intorsătură pe care eu să n-o mai pot controla.Și atunci ce? Nu-mi place pesimismul,dar știu că viața n-o să fie perfectă oricât de mult aș vrea.Am lucruri pe care nu vreau să le pierd,prieteni prea dragi și o familie prea aproape ca să-mi permit să mă dau bătută.Mă gândesc câteodată că vreau să am un trecut bun,un prezent acceptabil și un viitor demn și curat.
Nu e așa simplu cum pare. Certitudinea o au doar nebunii.Frica,chiar și abia palpabilă simt cum face parte din mine.Știu mai mult decât orice că nu sunt cea mai bună persoană,Doamne, dar vreau să fac unii oameni fericiți.Nu Te-am mai simțit de mult,nu m-am mai rugat la Tine, pentru că am multe lucruri,și Te uit.Și mulțumesc că mi-ai dat zile de trăit și oameni care țin la mine.
Ține-mă Doamne să fiu bună,cinstită,să învăț ce trebuie să știu ca să trăiesc frumos.Iartă-mă că sunt cum sunt,păcatele le fac ca toată lumea,dar dacă nu le regret cum să apar în Fața Ta cu ochii spre Tine? Cum aș putea să mint ,să-mi mint ființa?
Ideea e că am nevoie doar de putere.Dcaă mă țin mâinile și picioarele nu e nimic ce nu pot face. La Tine mă întorc mereu,că știu că tot ce am Mi-ai dat Tu.
Mulțumesc

vineri, 16 martie 2012

Și din nou,








Nu pot minți că am o viață perfectă,deși perfecțiunea unor clipe nu-mi lipsește.Am o imaginație bogată,problemele mele mă fac puternică și încet încet cresc și mă ascund după o femeie cu ochii clari,duioși și aproape negri.Nu sunt aceeași,pentru că timpul nu-mi permite să rămân la fel.






Plâng,râd,trăiesc frumos și trist totodată.






Visez dulce,călătoresc mult cu gândul și iubesc până la ultimul sărut înainte ca noaptea să-mi ia dragostea și s-o trimită pe drumuri. Am idealuri clare și nu mă feresc să realizez ceea ce vreau.Am crescut frumos datorită tuturor oamenilor care au stat chiar și o clipă de vorbă cu mine,și care m-au învățat ceva,nu neapărat bun.






Am prieteni dragi,vechi,noi, falși și adevărați.Nu mi-e frică de singurătate că mă lasă să-mi ascult rațiunea.Suferința mă maturizează și mă face să iubesc fericirea. Nimic în viață nu-i ușor de obținut,dacă e gratis,așteaptă-te să plătești cândva pentru el.






Iubirea.Iubirea mea simplă și frumoasă ca un rai.Cuvinte n-am să explic,ochii nu mă lasă să arăt și culmea,EL îmi știe fiecare cuget al inimii.






Frumusețea vieții stă în multitudinea de lucruri simple și amare sau dulci.Stă în momentele de tăcere când o singură amintire îți liniștește sufletul și-l face să zâmbească.






Nu mi-e teamă de vise neîmplinite..încă.E doar o chestiune de timp și dorință.