Tot ce-ti cer

Mi-ai spus ca nu-ti amintesti de mine asa, lovita, cazuta, plansa, nebuna.Mi-ai spus ca degeaba plang, mi-ai spus ca nu ma intelegi, ca nu stii ce sa-mi faci, sa devin iar zambitoare, iubitoare, calda, cum ma stiai.Iubirea mea, iubita ta zambitoare si calda sta treaza noaptea, cu inima rupta in bucati, sfasiata intre a mai incerca o data si a o lua la fuga, de nebuna, departe de tot. Te privesc in ochi si lacrimile imi curg siroaie pe fata pe care altadata erau doar zambete.Ma privesti cu ochii goi, neintelegand nimic, neintelegand cum se simte sa te impotrivesti cu toata fiinta ta unui lucru evident.Viata ta a luat-o la vale?S-o vezi pe a mea.S-o vezi pe a mea, iubire. E asa gresit ca macar o data sa ma pun pe mine prima?E asa greu de inteles ca anii au trecut, si cumva am gresit eu cumva, undeva, si asta m-a adus in punctul in care,te las.Te las iubire, te las.Dar daca te las eu, daca eu sunt omul rau in povestea asta, de ce imi e atat de greu sa inchid usa, sa te stiu la pamant, sa te stiu ranit.Eu am fost acolo, in locul tau iubire,am fost atata timp, in camera goala, cautand cu disperare orice tricou de-al tau care sa-ti mai poarte parfumul.Puiul meu,eu mereu am fost puternica pentru tine, mereu te-am pus pe primul loc, niciodata n-am ales sa te ranesc.Nici cand persoana de la celalalt capat eram eu.Am gresit amandoi, asa mult, asa des.Si n-am vorbit despre asta, n-am mai vorbit despre nimic, asa ca am ajuns sa vorbesc singura, am incercat sa ma cos singura.Vina ta e ca m-ai lasat atunci pe podeaua rece, zile in sir,asteptand, asteptand sa vii, sa ma ridici.Dar cand ai venit, eu deja ma ridicasem singura, ma stersesem de praf singura, si mi-am pus zambetul pe fata singura.Puiul meu, n-a fost lacrima pe fata ta sa n-o sterg eu, chiar daca de pe fata mea curgeau de zece ori mai multe... Eu te-am ridicat mereu, mereu am fost becul care statea deasupra ta sa te lumineze.Te-am iubit atat de mult, atat de mult incat simt iubirea aia cum ma baga sub apa si ma ineaca incet.Tu spui ca timpul vindeca tot, eu spun ca doar iti arata cicatricea unde odinioara pielea era fina si fara defect.Te miri cum am ajuns asa, rece, ranita, neinteleasa.Nu te mira iubire, ca n-ai de ce.Asa iti arata iubita cand trece prin foc si apa pentru tine.Asa arata un om care ar sta pentru tine in fata unui glont, cand tu n-ai putut sa te pui in fata ei cand tot tu iti potriveai tinta spre ea.Esti asa minunat acum iubire, esti asa bun si dulce, dar cu ce sacrificiu puiule?Cu sacrificiul meu, cu sacrificiul mintii mele nebune, care mereu, mereu, mereu a fost perechea de palme sa te aplaude cand aveai nevoie.Te-am ridicat si te-am tinut sus,frumos si dulce, dar puiule, uita-te jos, ca acolo sunt eu, ca nici un trofeu, ca nici un om ce merita.Jos sunt eu, aplaudandu-te pe tine, fiind mandra de tine, caci tu iubire, ai devenit eu,stralucitor si luminos, increzator si perfect, puternic.Iar eu puiule, am devenit tu.Nesigur, absent,analizand fiecare miscare, iepure fricos.Iubirea inseamna sacrifiu zici?Nu, nu inseamna.Iubirea inseamna sa vezi omul de langa tine ca e la pamant si sa-l poti ridica, nu sa-i ceri tu sa te ridice si mai sus.Nici o blestemata de iubire, fie ea si iubirea vietii, nu merita sa te sacrifici pe tine.Nu asa ai facut si tu candva?Ai plecat fara sa te uiti inapoi iubire, nimic nu te-a clintit , nimeni nu ti-a cerut socoteala, nimeni nu te-a oprit din drum.Dar uite, pe mine ma opresc toti, cu tine in frunte.Puiule,iubirea asta a fost un joc, si ghici, pierzatorul sunt eu.Ti-am dat tot, si am ramas cu nimic.Adio.

"Fata mea nu plange..."

Fata ta nu plange.Nu plange in fata lumii, nu plange in fata ta, nu plange in fata nimanui.Nu plange cand totul se darama in jurul ei, nu plange cand toti se intorc impotriva ei, nu plange nici macar cand ar merita s-o faca.Nu, fata ta nu plange, ca se tine tare, se tine tare, ca a plans destul pentru toate, a plans destul pe ascuns, a plans destul pentru restul fraierilor cand nu erau capabili s-o faca doar sa zambeasca.Tu reuseai s-o faci sa zambeasca, in fiecare zi,indiferent de problemele de acasa, te vedea pe tine si zambea.De asta te si iubea.Era simplu.Ii dadeai zambete si ea facea in schimb totul.O vedeai muncind, o vedeai cum tragea cu dintii sa va fie bine.La inceput iti era asa draga, ca nu obosea niciodata.Si tu o faceai sa rada si ea iti apara mereu spatele.Te apara pe tine mereu, dar in spatele ei nu era nimeni.Si timpul s-a tot scurs si te-ai cam plictisit de ea mereu in spate.Te-ai plictisit sa o vezi infranta, te-ai plictisit sa ii miroasa pielea a acasa, tu vroiai hoteluri de lux, tu vroiai o tipa noua, ca fata ta e mereu acolo, in spate, pazindu-te pe tine.Ziceai ca o stii, ca o cunosti ca in palma, dar ai uitat cumva s-o faci sa rada.Si peste noapte, sub ochii ei veseli au aparut cearcanele si te mintea ca are ochii rosii de la fum, dar ea nu fuma.Nu te-ai prins, ca o stiai puternica.Era puternica, era independenta, era afurisita si aroganta.Dar ii statea asa bine.Fata ta nu plangea, dar nu te-ai prins ca era treaba ta ca ea sa nu planga. Era treaba ta sa fii stalpul ei cand vedeai ca se clatina.Ca merita dracului sa fii acolo pentru ea, ca ea a fost langa tine prin toate cacaturile vietii, a fost acolo, de neclintit, ca un caine loial.Tu nu aveai nevoie de un caine loial, tie iti trebuia numai ambalajul si un corp cald, sa nu dormi singur.Ea a tot dormit singura.Si n-a crasnit din dinti.O stiai ca are probleme, o stiai ca a trecut prin iad, si avea talpile arse, de asta nici nu purta pantofi cu toc.Dar ai cam uitat de ea, stiai ca e in spatele tau.La inceput tu plangeai si ea te ridica.Ea iti stergea lacrimile mereu,la dracu', soldat mic si incapatanat si prost.Dar tu nu voiai un soldat, voiai o fata finuta, draguta, putin prostuta.Si cand n-a fost atenta, i-ai rupt orgoliul si mandria in doua.Credeai ca e ok, ca te ierta mereu.Ai lasat-o asa, si si-a cusut ea sufletul la loc.Da' n-o sa mai fie la fel.Era regina, ai facut-o clown-ul curtii, si asa ii placea ei sa rada.Si brusc, regina n-a mai purtat rimel, ca ii curgea prea repede pe obraji.E proasta regina, ca nu taie si spanzura, e proasta ca are inima, e proasta ca si-a plecat capul in fata ta, ca tu sa il poti taia.Era regina, regina nu plange.Dar clown-ul curtii,da.

Asteptandu-te...

E ora 2:33 si inca nu am adormit.Nu mai am ce haine sa pun la loc in dulap, nu mai am ce vase sa murdaresc aiurea ca apoi sa le spal, nu mai am filme la care sa ma mai uit.Stau si incerc cumva sa-mi alung din corp frica asta de un apartament gol... Nu stiam pana acum ce infricosator poate fi un pat gol, pe care nu il pot incalzi singura si nici nu am destule perne cat sa-l incarc.Un pat gol e friguros oricat de bine as sta infofolita in patura.Am dus si gunoiul, era sa-l iau si pe al vecinei, doar doar ar mai trece ceva timp... Inainte nu stiam ce mult mi-ai fi lipsit.Acum,stau ca un copil de-a 2-a care isi asteapta parintii de la munca, doar doar n-ar adormi singur.
Ai putea sa te grabesti putin, sa ajungi putin mai devreme...Nu de alta, dar nu pot dormi fara barba ta care ma gadila pe nas cand te caut noaptea prin pat.Nu de alta, dar nu e prea vesel apartamentul asta fara tine.Nu e prea calduros apartamentul asta fara bratele tale infasurate in jurul meu.Asa ca te rog, grabeste-te si vin-o, ca nu pot adormi asteptandu-te.

Hei mama,

Hei mama,esti ok?Hei mama,la voi ninge?Hei mama,imi duci si tu dorul atat cat ti-l duc eu?Mama...Cresc prea repede si sufletul mi se face din ce in ce mai mic.A plouat azi si acum ninge de vreo 2 ore.Mereu cand ninge iti duc dorul.Imi amintesc cand eram mica si stateam in bratele tale,in pat.Era asa liniste, strazile erau goale, si toata casa mirosea a iubire.Oricat ai fi fost de obosita de la munca, ti se insenina fata cand ajungeai acasa.Parca inca simt pe nas fulgii topiti de pe haina ta de blana, cand ma luai in brate.Inca simt in ochi fulgii topiti de pe haina ta.Inca alerg de la scoala spre casa, sperand cumva ca tu vei fi acasa,cum erai mereu cand eram mica.Inca e liniste aici, dar nu mai miroase a iubire, miroase a dor, a inima franta de copil mare,pe care viata l-a dus departe de bratele tale, mama mea.Nimeni nu ma mai asteapta acum cu mancare calda, mama, nimeni nu ma mai tine in brate mama,cand zic ca sunt ok, desi tu ai sti ca mint.Nu sunt ok, mama.Nu sunt ok, chiar daca afara ninge.Si cum as putea fi ok cand cresc cu fiecare minut, cu cat ma indepartez mai mult cu fiecare minut... de tine. Am o inima de copil mare, franta, mama.E franta si nici un om n-ar putea sti asta,inafara de tine.Doar... Copiii mari nu plang,mama,dar eu refuz sa fiu un om mare.Pentru ca oamenii mari nu iubesc zapada, oamenilor mari nu le e dor de casa, oamenilor mari nu le e dor de parfumul mamei.Si nu gasesc parfumul ala nicaieri acum.Nu il gasesc nicaieri, si nu gasesc nicaieri ochii tai calzi, si nu gasesc nicaieri strada mea de acasa, si nu gasesc nicaieri... Sper ca la tine nu ninge mama,ca stiu ca daca ar ninge, ti-ar fi si tie dor. Si tu nu poti sa plangi,asa ca mine, ascunzandu-te prin baie sau la geam, stergandu-ti pe furis lacrimile de pe barbie.Pentru ca tu esti mama.

2579 km

Erai aici cu mult inaintea mea.Mi-ai purtat de grija, inbufnat, cand mama era la munca, 8-9 ore pe zi.Ne bateam mereu si mereu castigai tu.Dar mereu imi purtai de grija.Gradinita,scoala, liceu, facultate, mereu te stiam in spatele meu, ca pe o raza de soare ce-mi incalzea oasele amortite.Te iubeam chiar si cand te uram, si cand am mai crescut si lacrimile se rostogoleau pe obrajii rosii,ma luai in brate, mirosind a tigara , si stateai asa, minute in sir.De ce nu mi-ai spus de la inceput ca o sa pleci?De ce mi-e dor sa ma sacai si sa imi spui mereu ca tre' sa facem sa fie bine, sa avem bani, sa-l facem pe tata mandru?Asta n-ai inteles tu niciodata.Nu vreau sa-l fac pe tata mandru... In fata ta vreau sa fiu mare.In fata ta vreau sa nu ma mai simt un copil... Mi-ai lasat mie in grija doi parinti, unul prea dulce, altul prea amar... Mi-ai lasat mie ticurile ciudate si glumele porcoase.

Sper sa fii bine acolo, sa nu-ti fie dor.Nu e bine sa-ti fie dor, crede-ma. Mie mi-e dor in fiecare zi de tine.

Adio?

Nu stiu cand, cum, sau unde ai transformat iubirea asta intr-o munca de un om,program non-stop, pe post de voluntariat.Nu stiu ce te-a facut sa ma ranesti atat cat ai facut-o acum.Nu stiu nici cum, sau cand sa dispar din viata ta, stiu doar ca deja e tarziu sa ma mai cred atat de puternica incat sa pot repara tot ce noi doi am rupt pe alocuri in relatia asta.N-am vrut o relatie, am vrut o iubire.Nu te-am vrut perfect,nu te-am vrut constant, si nu te-am vrut asa.De multe ori mi-am facut si desfacut bagajele, de multe ori am plecat si de atatea ori plus una, m-am intors.Dar am ajuns in punctul in care eu nu mai pot sa lupt.Nu mai pot sa lupt impotriva ta, impotriva firii tale.Am ajuns in punctul in care mi-am consumat toata forta, toata inima, tot timpul tie.M-am luptat cu morile de vant pentru tine, mi-am calcat singura demnitatea si respectul de sine pentru tine, si nu mai am ce sa-ti ofer.Iubirea asta ma consuma cum n-am crezut vreodata ca o s-o faca.Nu mai vreau sa ma cert, nu mai vreau sa te aud tipand, spunand lucruri care nu fac altceva decat sa ma puna in genunchi.Nu in genunchi era locul meu dragule,era langa tine.M-ai cunoscut dreapta, buna si cu atatea de oferit si de primit.Imi este greu sa realizez ca din punctul tau de vedere nu merit respect, nu merit sa fiu luata in considerare.Am fost o fata care mereu a mers cu capul drept, dar am ajuns sa nu ma mai pot uita in ochii tai, fiindca mi-am plecat capul in fata ta.Degeaba.N-ai inteles niciodata ca te tratez cum astept sa fiu tratata la randul meu de catre tine, si nu ma astept acum sa mai intelegi, ma astept sa dai vina pe mine...
Dar eu nu mai vreau, nu mai pot, si nu mai am timp sa te las sa ma distrugi.

Ramasa in urma

Ce te faci cand vrei sa plangi pana la epuizare si te blochezi in baie de teama sa nu te vada ei, oamenii care ar da orice sa te vada la pamant?Ce te faci cand esti obosita si te sprijini de perete si te trezesti plangand in pumni, sufocata de neputinta, sufocata de piedici?E vreun fel de conduita in astfel de situatie?Cand pana si oamenii dragi te pun la pamant, mai usor ca ceilalti, doar folosind cuvinte...Ce faci cand ai dormit 24 de ore si ai vrea sa dormi si mai mult, nu de oboseala,nu ochii ti-s obositi, doar inima ti-e.Cand iti vine sa scoti fiecare strop de durere din tine, dar n-ai cum... N-ai cum sa faci asta, n-ai cum sa te revolti, n-ai cum sa explici ce te macina pe dinauntru, de parca dintr-o data esti prins intr-un film prost, si tu esti singurul actor, si habar n-ai replicile, habar n-ai de ce esti unde esti, si ce ar trebui sa faci.Neputincios,penibil,constrans sa stai asa, pe o scena goala, nu vezi pe nimeni in public, dar ii auzi, ca un ecou, ii auzi cum iti dau indicatii sa traiesti si sa te comporti cum vor ei...Nu plange, ca n-ai de ce,ca nimanui nu-i pasa daca faci asta...Nimanui nu-i pasa, ok? Nimanui nu-i pasa de tine, idioato,nu-i pasa nimanui cati prieteni crezi ca ai, ca-n final nici unul nu te suna, nici unul nu-ti intinde o mana,lasa ca le-ai intins tu pe amandoua...Crezi ca esti libera?Esti pe dracu', incearca sa iesi din patratica ta, incearca sa faci ceva ce-ti place, si vezi ce repede te vei trezi inapoi in patratica ta, dojenita corespunzator.Nu te revolta,nu strange furie, nu spera,nu-ti bate capul, bucurandu-te de ceva, ca n-o sa-l primesti oricum, toata lumea stie, numai tu nu.