Ploi de vara

 Stiu cum eram la inceput,ca ne tachinam,ca ne bateam,ca ne mai tragem de par si acum... Dar acum, acum e altfel. Nu ma lasa inima sa fiu rea, ca parca nu sunt eu,stii? Am invatat sa fiu calma si iertatoare,ca nu stiu cat timp o sa te am,sa stiu ca iti apartin si imi apartii,intelegi? Am nevoie de vorbe calde,frumoase,iubitoare si pline de zambet. Ca imi creste inima cand le aud,si ma fac sa ma simt speciala in ochii tai de cirese negre. Si sunt rea,cu toti din jur, ca sunt cutra,da ma sunt,asa m-a crescut timpul. Dar cu tine e altfel,si de cate ori ti-am zis si n-ai inteles. Nu te iubesc pentru ca esti cum esti,sau pentru ca esti dragut,sau cine stie ce,te iubesc pentru ca imi dai emotii de fiecare data cand te vad,pentru ca ma cert cu mine cand sunt rautacioasa cu tine, ca m-ai crescut copil,si copilul din mine il tine de mana strans pe cel din tine. Si ce daca altii inteleg iubirea altfel,iubirea mea e iubirea mea,e imposibil pentru altcineva s-o simta cum o simt eu. Si lasa-ma sa fiu dulce, ca asa stiu eu sa fiu, lasa-ma sa te tin strans,ca asa mi-e mie drag, si lasa-ma sa ma bat cu mine insumi,ca eu copil se cearta cu eu femeie,si mie mi-e greu sa ma cert cu amandoua,ca-s ale mele,si toate 3 te iubim pe tine,si fiecare te vrea pentru ea... Si mi-e drag ma,mi-esti drag ca ploile de vara,ca de asta am scris ce-am scris,ca ce simt e asa de intens si profund,ca si cum cerul ar izbucni in iubire,si ar revarsa-o peste oras,si implicit peste noi.Si cand ploua,te simt asa de aproape,ca ploaia care cade pe mine,cade pe tine,si devenim unu. Orasul meu e din 1...
 Imi bate inima de parca am auzit un trasnet si mi-e frica.Ca-s copila,si ma tem. Ma tem de viata ca de tunete si fulgere,ca vin asa brusc si imi tresare inima cand le aud. Si as fugi spre tine,dar si tu esti copil,si tu fugi,acum,doar daca am fugi unul spre altul. Nu mi-ar fi frica sa te apar de ploi,ca tu esti eu,cum soarele e ploaia. Si as rade,ca ai fi speriat si te-ai da barbat mare si cu toate astea,mi-ai strange mana la fiecare trasnet care iti produce sughituri dragalase si amuzante. Si as rade de tine, ca barbatul si copilul din tine s-ar speria amandoi. Si te-as duce... Departe de orase,de tari,de mari, si te-as lua acasa. Sa avem un zarzar frumos si inalt, sa te pun sa-mi dai zarzare amare,cu sare, ca-mi plac,si ti-as da si tie,ca te iubesc.  Si sunt fericita cand scriu,si fara sa scriu as fi, ca pun pariu ca am un cord care scrie romane toata ziua,de ma lasa fara pasta la pixuri. Si ahhh, faptul ca esti ce esti imi da motive sa simt ca-s nebuna de iubire,de parca as bea-o. De parca tot ce e greu e plictisitor,si in plus,cum sa fiu trista cand am un copil care ma gadila pe suflet in fiecare zi? Zi si tu. Si am un barbat care,ma mir ca ma suporta cand fac drame,si-mi mai da un sut in fund cand mi-e frica sa merg, ca nu vreau sa ma impiedic. Daca as fi fost un copil,asa as fi scris de noi. Dar sunt si copil, o sa fiu si femeie, asa ca, dragul meu barbat copil, esti al meu si te iubesc. Sa ploua!

O sa fie...

Stii,ideea asta ca cineva se asteapta sa ii fii alaturi intreaga lui existenta,ideea ta ca o sa te straduiesti intens sa nu-l dezamagesti nici macar o data... Ideea asta e definitia vietii. Nu stiu ce ma sperie cand vine vorba de viitor,ca stiu ca o sa avem probleme grele,stiu ca o sa plangem amandoi,negasind solutii,poate n-o sa avem bani,poate o sa ai zile grele,dar atunci,iti voi iesi in intampinare,o sa te imbratisez strans si o sa te ajut,oricat de nedreapta mi s-ar parea si mie viata.Ca suntem doi,vreau sa fim doi pana cand unul dintre noi,poate,o sa iubeasca mai mult si o sa urce in ceruri,ca sa-i fie inger pazitor celui ramas pe pamant.

Love.01.

     ......Un camp cu maci e frumos prima oara,nu? Apoi te plictisesti de el. Dar daca te indragostesti de macii aia? Daca culoarea lor iti umple inima de fluturi care zboara din tine sa-i imbratiseze? Daca macii aia,rosii si frumosi si cuminti,si perfecti iti aduc fericirea.Cum ai putea sa-i lasi? Cum ai putea sa le intorci spatele si sa pleci,lasandu-i frumosi si calmi,zambind in soare? Si o sa cresti,si n-o sa-i vezi poate in fiecare zi,poate pleci tu,poate pleaca ei,si o sa-ti fie dor. Si cand o sa-i vezi din nou... N-o sa zici ca s-au schimbat,o sa alergi ca prima oara printre ei,o sa simti aceleasi lucruri ca la inceput,de fiecare data. Si n-o sa stii ca sunt iubirea. Ca atunci cand indragostit fiind, iubesti din prima. E acea singura persoana care te schimba involuntar si iremediabil. Care iti aduce fluturi in inima in fiecare zi,persoana aceea a carui tristete te macina pur si simplu. Si poate o sa fie zile fara ea,si vazand-o urcand in trenul ala plin de lume,o sa-ti curga amintiri dulci,si n-o sa vrei sa-i arati,si o sa-i zambesti,fiindca stii ca te bucuri,desi dorul te prinde din prima secunda cum urca...  Si o sa ramai in gara goala,facandu-i din mana pana cand o sa fie departe,cu lacrimile uscate pe obraji,cu inima tremuranda si certitudinea ca n-ai iubit asa in viata ta si nici n-o s-o mai faci. Si soarele o sa-ti aranjeze suvitele de par ondulat,si o sa-ti puna capul pe umarul lui. Apoi o sa pleci spre casa, tinand campul de maci in suflet,deruland fiecare moment de fericire trecut,ca o alinare dulce,ca si cum iubirea ar dansa cu tine.

Si totusi,ai fi fericita. Ca stii ca orice ar fi,ti-e imposibil sa traiesti fericita fara maci,fara el.