Sincer.

Nu voi iubi pe nimeni cu intensitatea cu care te iubesc pe tine.N-as putea saruta buzele nimanui cu pofta si iubirea cu care le sarut pe ale tale.N-as putea fugi nebuna in bratele nimanui cum fug in ale tale. N-as putea sa suport ideea ca la un moment dat voi trebui sa-ti fac cu mana ,si privindu-te pierzandu-te pe alt drum,sa ma innec cu lacrimi. N-as putea sa-mi doresc de Revelion ceva daca nu m-ai tine de mana.N-as putea sa plang de dorul altcuiva.Am nevoie de tine, pentru ca ma stii ca-n palma, pentru ca atunci cand plang ma tii strans in brate si ma saruti pe frunte. Si in putinele momente cand ma rog, ma rog pentru tine. Stii ca-mi esti mai presus de toate tu.Stii ca as renunta la familie,la prieteni,la tot daca te am.

Vise.

Cand eram mica speram sa fiu inconjurata de oameni iubiti mereu.Mereu aveam cate un baiat care-mi placea.Ma innroseam mereu cand eram prinsa ca ma uit la oameni mari tinandu-se de mana.Eram indragostita de iubire.Eram indragostita de povestile care se termina cu "Si el o lua in brate si ramasesera mereu impreuna".Mereu speram ca o sa gasesc pe cineva care din atata lume sa ma vrea pe mine.Sa se prosteasca cu mine, sa rada din suflet langa mine,sa ma stranga in brate, sa ma sarute pe frunte.Mereu am fost  un copil nebun, speram ca intr-o zi sa pot sa fiu invizibila,sa ascult lumea in sunguratatea ei.Si am iubit mult, mereu dadeam tot,mereu ajungeam sa sufar, era un joc, cat dai si cat primesti.Si stiu ca n-o sa ma creada nimeni cand o sa spun asta,dar, ce simt pentru el e ca si cum m-as trezi dimineata intr-un carusel.Si as pasi apoi intr-un leagan pana in nori, facand din ei vata de zahar.Si toata ziua as pasi pe norisori albastri,verzi, roz, parfumati.Si ca un copil mic, as adormi in bratele lui, in timp ce-mi citeste povesti atat de bine stiute de mine.Cel mai ciudat e cand citesc ce scriu.Fiindca ,ei bine,nu e nici pe departe ce simt.Nu sunt asa buna incat sa scriu iubirea.Iertare.Stiu doar sa iubesc.

3 gloante...

In mintea ei nu mai era nimic la locul lui.Isi frangea mainile de frig si isi simtea lacrimile calde gata sa inghete.Strazile erau goale, de parca ar fi putut sa planga linistita,sa n-o auda nimeni,sa n-o vada nimeni.Isi musca buzele nervoasa, inima ii batea cu putere, picioarele i se topeau,pasii i se pareau goi, orasul prea trist,cerul prea inalt.Stia ca nu putea suporta mai mult,nu stia unde gresise.Nu stia de ce spera sa fie altfel,de ce spera sa-i auda cineva inima.Se gandea ca-i era greu,si ca nu putea lupta singura cu asta.Si singurul om care trebuia sa-i fie alaturi, singurul om care a promis ca n-o va lasa sa sufere singura, omul acela nu era langa ea.Si se simtea coplesita de intrebari,coplesita de dor,de parca s-ar fi gasit intr-un cosmar,singura.

3 gloante intr-o inima sfasiata nu pot face rau...

Pe cord deschis...

Stau ca un om nebun langa telefon, spunandu-i tonului ca mi-e inima rupta in bucati mici,si ca sangerez.Mi se umplu ochii de lacrimi in 3 secunde si cad pe podea,sprijinita de perete.Mi-e inima rupta, oare cat de tare trebuie sa tip asta ca sa primesc ac si ata s-o cos?2 lacrimi imi alearga spre inima, nebune, indurerate, fara sa stie ele ca n-au ce face.Cu nodul in gat ce ma fac?De ce ma simt dezamagita?Nu tristetea doare cel mai tare,nu.Tristetea trece.Cuvintele dor, de parca as fi operata pe cord deschis,fara anestezic,de parca m-as astepta sa ma auda cineva.Cum sa strig?Ce sa strig?Ce sa spui si ce sa tii in tine cand ti-e fiinta sfastiata in bucati?Sa te axfixiezi cu perna, ca sa nu auda nimeni cum iti plange umbra?Cum sa te ridici in picioare, cand ai ramas fara vlaga?Si plangi singur, in pumni, muscandu-ti buza de durere.Nu vad sange, nu vad taieturi, mi-e trupul curat, dar ceva ustura.Ustura ca dracu', ustura...Si mi-ai zis ca nu meriti sa plang pentru tine.Ce cliseu tampit!Aud din nou si din nou ce-ai spus, doare mai tare si mai tare,si zvacnesc pumnii la cat de tare ii strang.Stii ce vreau?Stii? Vreau sa ma iubesti la fel de mult cum te iubesc eu.Sa simt ca iubirea asta te doare cum ma doare pe mine.Vreau sa-mi spui ca n-ai vrut,ca iti lipsesc si atat.Cer prea mult de la tine?Cateodata pare ca eu iubesc mai mult,stii?Si oricat de tare dau muzica te aud iar si iar si iar,si inima mi-e rupta iar si iar si iar.N-am nevoie decat sa vezi cat merit sa-mi dai, si poate sa-mi dai mai mult decat merit, ca eu asta fac.Si te iubesc,nu, defapt te ador cu toata fiinta mea, intelegi?Te rog doar sa nu-mi rupi inima,ca n-o s-o mai poti repara niciodata.Si cuvintele, oricat de mult vrei,n-ai cum sa le iei inapoi, n-ai cum sa repari ceva ce nu se vede...
 Poate intr-o zi o sa-ti dai seama ca ai nevoie de o iubire ca a mea.

Septembrie...

"Trenul personal Iasi-Birlad va sosi in statie la linia 1."
...Frig,ploaie marunta, culori gri de toamna.Ma joc cu inelul pe deget, bat stresata din picior, strangand mai tare hanoracul rosu in maini. Astept sa treaca minutele, dar ele se duc usor,usor...

Zbor.

Trezeste-te incet scumpul meu, e septembrie.Pasarile isi cauta alta lume pe care s-o vada, frunzele se astern obosite la picioarele tale, si soarele e melancolic.Ahhh, stinge tigara aia, parfumul tau e singura esenta din aer pe care o vreau.Strange-ma in brate scumpul meu, nu ma lasa prada frigului de abia simtit.Lasa-ti aici iubirea, inveleste-ma cu ea cand am nevoie...

A plecat...Iubitul meu a plecat.Singura stau in camera, patul gol, il urasc ca e asa gol.Peretii plini de desene ma stiu ca mi-e dor.Mi-e dor de tine ca de aer cand ma simt inconjurata de praf.Pielea mi-e palida, buzele crapate,uscate, ostenite de muscaturi.Parul mi-e ravasit, ochii i-am pierdut privind in suflet.Nu suport golul asta.De parca ar prevesti un rau absolut.Te caut cu mana prin pat, si in locul tau nu gasesc decat...frig.Poate ti-ai curatat inima de mine, poate acum te mangaie cu saruturi altcineva, mai frumoasa,mai satena, mai draga decat iti sunt eu.Nu imi gasesc linistea, nu pot sa adorm,sa fumez,sa respir.Nu pot face nimic.Ma cuprind ganduri absurde si te sun..."Persoana apelata nu este disponibila momentan".Am simtit un fior explodand in mine.Daca m-ai uitat?Daca toamna te-a facut al ei, daca ti-a fugarit iubirea?Ahhh....De ce imi simt trupul dependent de tine?De ce te tine?La naiba..vreau sa plang, sa fug,sa iau primul tren si sa te caut.Stiu ca am nevoie de tine acum, de parca... Nu,n-are cum,dar daca... Cineva bate in usa,la dracu',de parca vreau sa raspund.Iau o camasa de-a ta din dulap, sa-mi tina de cald.Deschid usa incet...

"Stiam ca ai nevoie de mine la fel cum am eu de tine.Te iubesc puiu' ".

Culmea,si eu... si eu te iubesc.

Toamna scumpa...

Te invit sa vii in sufletul meu cu melancolia ta dulce si cuceritoare.Te invit sa trimiti parfumul meu departe departe, sa-l inveleasca pe el diminetile.Sa-i soptesti dimineata ca-l iubesc,si sa-l saruti incet pe frunte,fix asa cum fac eu.Spune-i povesti de iubire, spune-i povestea noastra, adu-i aminte.Si mie fa-mi dor.Dor de inceputuri, dor de stangacii, dor de certuri infantile si reci.Draga mea toamna,mi-ai lipsit atat de mult...
Si te rog, ai grija de iubirea mea,asa cum ai grija de toate celelalte.

Trezeste-ma cand te intorci

O sa ne fie dor.Stiu.O sa imi lipsesti ca naiba de mult.Stiu si asta.O sa avem momente cand o sa vrem sa fim amandoi si o sa plangem ca copiii la telefon la miezul noptii.Si n-o sa fie usor,si mi-e frica de ce-o sa fie,si am nevoie sa te stiu ca ma sprijini,ca la randul meu sa te sprijin si eu cand ti-e greu.Ca am nevoie de tine in viata mea, si nu ca o amintire trista,am nevoie sa te am trup si suflet,cum o sa mai ai si tu pe mine.Am planuri prea mari pentru noi doi,si n-o sa las ca ce-am mai scump pe lumea asta sa-mi scape printre degete ca nu l-am tinut destul de strans.Trecem prin asta impreuna,ok?O sa vezi ca timpul trece si te obisnuiesti,o sa te sun asa des ca o sa te saturi de mine,si....O sa imi fie dor.

Dimineață

Stau singură în pat,învelită cu parfumul tău,în timp ce soarele se strecoară printre draperiile verzi.Miroase a trandafiri,și a iubire proaspăt sfârșită.Îmi mușc buzele de dor și simt cum inima îmi bate atât de rapid,de parcă ar sări o bătaie.Cearșafuri albe,atât de albe de parcă nici n-ar fi fost martorele a doi oameni ce s-au iubit.Cana de cafea stă pe birou, și-i văd aburii cum umplu camera de miresme dulci.Tablourile de pe pereți mă privesc,știu și ele de ce zâmbesc.Ceasul o ia la fugă,timpul totuși parcă ticăie prea lent,de parcă secundele se scurg ca stropii care cad la începutul ploii.Mă ridic încet,îmi simt pielea rămasă declarație de război,după săruturi și îmbrățișări strânse.Cămășile tale stau cuminți pe scaun,parcă ar aștepta să le îmbrac una câte una,să ți le umplu de parfum,să le ai mângâiere în nopțile când o să numeri stele singur.Toate îți poartă sufletul, și o îmbrac pe cea rămasă singură pe fotoliu.Mi-e bine în ea,închid ochii și mă las dusă de val.Privesc camera goală și totuși plină de suflet.Toate mi-s dragi,de parcă ți-aș privi în suflet.Trandafirul pus la presat în cartea lui Eminescu stă sfios lângă țigările tale.Două lumânări parfumate rămase fără fitil, vreo două desene neterminate, si sub ele...Un tablou,neterminat și el,cu un suflet în corp de femeie nouă,cu ochii de copil ,părul curgându-i pe pernă ca laptele în cafeaua prea dulce.Îl iau în mână,și mă gîndesc câte nopți ai stat să alegi o amintire ca s-o ai icoană în suflet.Doar inima îmi mai vorbește,când ochii îmi plouă obrajii calzi.Ți-am zis că o să mă doară că mă iubești,copile.Că o să vrei să-mi iei inima și n-o so iei toată odată,o s-o rupi încet încet,dar n-o să doară cum am crezut.Și știi că fără inimă n-aș putea trăi,așa că mi-o dai pe a ta.Și de asta plâng,că știu că pentru mine ți-ai rupe inima singur,că ți-s morfină .Vino acasă suflet drag...

Izabela

Izabela e genul de fată care te schimbă.Dacă ți-e dat s-o ai ca iubită,soție,ori fiică,amică,așteaptă-te să fii alt om.Izabela are ochii tatălui ei,căprui și calzi,dar privirea ei uneori,sfâșie.Nu pentru că ar fi demonică,ci doar pentru că Izabela știe că o femeie adevărată sfâșie din priviri.Are bucle robuste,dulci ca dulceața de nuci, și părul ei aduce aminte de ploile de vară când plâng peste castani.De Izabela m-am îndrăgostit.....
De ce?Pentru că ea e o femeie.O femeie care va fi.Acum însă, se luptă cu dramele de adolescentă.se ceartă cu părinții și fumează pe furiș.Mereu o văd cu aceeași adidași care au urme de graffiti-uri făcute în spatele casei,blugii ăia strâmți și rupți în genunchi,și tricourile pe care niciodată nu le vrea călcate sau spălate la mașină,pentru că Izabela crede că s-ar lărgi.Dar uite,Izabela asta e aceeași Izabelă care la baluri merge în rochii, mergând apăsat și mereu cu tocuri.Are ceva în atitudine,îmi amintește de cineva din trecut, dar nu îmi mai amintesc.Izabela face gropițe în obraji când zâmbește,are ironia în sânge,e dinamică,încăpățânată,ambițioasă cum n-am mai văzut în viața mea. Joacă teatru mult,poate asta e singura calitate pe care a luat-o de la maică-sa. Și totuși,de ce m-am îndrăgostit de ea?
Pentru că ea,adolescenta asta disperată de desen, care detestă prefăcuții,care mereu bea ceai de lămâie....

Izabela e fiica mea.

Familie.1

Toți oamenii care mi-au fost măcar o clipă musafiri în suflet mă știu drept o fată cu ochii răi, sfidători,superiori.Îmi place să analizez relele din oameni,că îmi plăcea că multe rele erau scrise și pe pielea mea.Și mă știu toți că merg apăsat.cu capul sus,și că tocurile mele au sunet de critici ironice.Asta sunt.Îmi place ura.Că uneori poate fi atât de profundă ....Dar,pun un Dar aici pentru că viața mea acum e altfel,cel puțin de când am familie, dar, când mă ia iubitul de mână și mă plimbă prin nori și săruturi numai de noi văzute și numai de noi și Dumnezeu simțite,pentru că Dumnezeu simte iubirea,mă iubește și mă face dulce.Da,mă face dulce mica mea familie.Mă face să mă îndrăgostesc de viață.Că mă lasă iubitul meu să mă descalț de șoșețele pufoase când mă pun în pat,mă lasă să îi fur jumătate de pernă,chiar dacă zic mereu că nu vreau pernă.Mă lasă să-l mușc,și chiar și când îmi las capul cu bucle mutilate castanii pe umărul lui,doar cât să-i simt iubirea,chiar dacă fusesem răutăcioasă cu el zece secunde mai devreme,mă sărută.Și îmi iubesc familia.

Femeie

Draga femeie, ai in mainile tale iubitul meu,copilul meu si familia mea.Te rog frumos,ai grija de ei ca de cele mai pretioase fiinte care ti-au fost date sa le iubesti.Pune-le mai presus de orice,si lupta cum stii tu mai bine pentru a le vedea fericite.Nu asculta gurile rele care te ranesc,nu iti uita prioritatile,si mai presus de orice,iubeste-i pe ei asa cum stii ca si eu ii iubesc.Alinta-i cu vorbe dulci si frumoase, lasa-i sa te invete vietile lor ,ca mai tarziu,sa stii cum sa ii ridici cand ei cad.Stiu ca ti-e greu sa intelegi de ce iti scriu ce-ti scriu acum,dar vremurile mele se duc,si mintea mea, desi ramane la fel, intelege ca trupul creste.Sunt fericita acum.Stiu ca ce am eu,ai si tu,si stiu ca,inima ta se imparte la ei,nici un strop la tine.Pentru ca esti femeie.Esti femeia care priveste cu ochii mei,uneori mustratori,alteori obositi si calzi,ca o toamna abia inceputa.Te privesc,si esti frumoasa.Ai mainile moi,si semnele iubirii pe ele.Si te stiu ca te temi.Mereu te privesti in oglinda si iti simti copilul dansand in burtica ta.Si acolo ti-e iubirea.In tine zace iubirea,femeia.Toate promisiunile ca va fi bine,toate cuvintele dulci spuse printre lacrimi,cand ai dat de greu,astea te-au crescut.Ochii ti-s de fata cu inima in nori,chipul ti-i la fel,dar are o usoara mireasma de timp.Cand voi creste,vreau sa te gasesc.Iubitul meu te iubeste,ca vede in tine dragostea vietii lui, mama copiilor lui,si poate,cel mai bun prieten.Ai sufletul impacat,draga mea,ca viata raneste,dar vindeca, te face sa plangi,dar iti da atatea zambete in fiecare zi, si atatea lucruri cate iti umplu inima de iubire.Ne vedem cand cresc.

                                                                                                               A ta esenta,Cristina.

Life

Uneori, realizezi ca viata e frumoasa exact asa cum e ea,si ca ar trebui sa pretuiesti fiecare zi,si cand te uiti in trecut realizezi ca totul se schimba in fiecare zi,desi nu simti ca faci nimic diferit.Si razi,ca e greu uneori sa treci peste greutati,dar alteori te simti puternic si mergi drept,cu capul ridicat,cand altii in jurul tau te vor ingenunchiat.Dar nu azi.Ca ti-e in sange sa nu te dai batut si sa inveti din greseli.Si le faci mereu,ti-s mai dragi,ca nu exista defapt greseli.Asa a fost sa fie,ca daca totul ar fi bine,ai fi alta persoana,poate ti-ar fi mai greu sa te descurci zi de zi, ai claca mai usor.Dar timpul te face puternic,te face om. Si orice lucru,oricat de dureros ar fi,nu se sterge,e ca o cicatrice.Si fiecare om are cicatrici pe inima,desi unii se simt mandri sa scrijeleasca alte inimi,sa le vada ingosite.

Gata jocul...

Am fost mereu genul de femeie in devenire care iubea egoist.Sa simt eu,sa fiu iubita eu, sa vad cum persoana de langa mine ma adora,ma vrea, si arde de nerabdare sa ma stie completa si a ei. Mereu m-au amuzat baietii.Prea copii ca sa inteleaga ca nu sunt ca restul fetelor care le-au intrat in viata,si prea egoisti ca sa ma iubeasca cat meritam.Intr-un sfarsit,mai toti ramaneau in urma, dupa ce vietile lor nu ma invatau destule...Credeam ca asa o sa fie mereu.Ca orice barbat,cand voi fi femeie,va sta la picioarele mele, destul de prost cat sa-mi dea tot,mai putin ceea ce aveam eu nevoie. Ca-mi va spune ca ma iubeste,desi amandoi am sti ca asta e un fel de formalitate ca sa intre in viata mea. Dar apoi l-am gasit.... Genul ala de baiat care trezeste in tine reactii mai profunde decat orice ai simtit pana atunci. Detasat,calm, dar cu ochii atat de dulci si adanci, ca iti inmoaie picioarele. Stiam de la inceput ca-l vreau, desi nu vroiam sa cred ca o sa ajung sa il iubesc. Si n-a fost neaparat chestie de fizic.Pur si simplu il vroiam. Observam ca timpul trecea repede cand vorbeam,ca in momentele cand faci ceva ce iti provoaca fericire. Nu mi-a spus la inceput ca-i plac, poate asta imi place la el si acum. M-a lasat sa-mi dau seama cum o sa fim,si ce o sa fim. Incet imi dadeam seama ca il cautam in fiecare zi, vroiam sa-l vad in fiecare zi, imi placea sa-mi vorbeasca in fiecare zi. Si fara sa stiu m-a schimbat atat de mult.Am sentimente pe care habar nu am cum sa le explic, ma face sa reactionez cum n-as reactiona niciodata,si ma iubeste exact atat cat am nevoie ca sa ma simt sigura pe el.E tot ce am nevoie ca sa ma stiu fericita. Si ma face o persoana mai buna, si scoate la iveala toate laturile mele,si mi le iubeste, ca sunt ale mele si eu sunt a lui. Ce cliseu,nu? Niciodata n-am vrut sa apartin cuiva,de teama ca o sa dezamagesc,ca o sa ranesc si o sa plec. Dar acum...Imi simt inima legata de el, ma simt de parca... de parca el ar fi eu, si eu as fi el. Si,atunci,cum as putea eu sa-mi dezamagesc sufletul, sa-mi provoc cea mai insuportabila durere care stiu ca m-ar darama? Cum as putea eu trai fara el,gandindu-ma ca mi-am gasit sufletul pereche si l-am dezamagit, si mai ales stiind ca eu o sa fiu mereu al lui si el n-o sa mai fie al meu? Si asta e iubirea. Ca omul ala, din toti oamenii din lume,omul ala te are,cu inima si suflet,te are pentru ca i-ai apartinut mereu. Om iubit.

Iubire

Nu stiu cum sa incep.... parca tot e mai frumos de cand te stiu,de parca mi s-a intregit viata.De parca inima mea si-a gasit linistea,intregindu-se. De ce ochii tai ma stiu asa frumoasa? De ce ma zapacesc acum mai ceva ca la inceput,de parca m-as indragosti iar si iar de tine? Ma faci sa simt ca suntem o familie,din doi, ca nimeni nu ne stie mai bine decat noi insine.Si, mi-e mila de noi, ca probleme o sa fie,mi-as dori sa fiu naiva si sa cred in povesti nemuritoare, dar printul meu poarta adidasi si in loc de cal are o bicicleta,si castelul nostru e o casa.
Doamne,nu ma rog des la tine,stiu, stiu ca fac asta doar cand mi-e greu si ma prabusesc,ca esti ca franghia de siguranta. Dar iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat si iarta-ma ca nu stiu sa apreciez.Multumesc pentru familia pe care am primit-o,pentru prietenii care imi sunt alaturi,pentru viata pe care o am, pentru ca sunt iubita si iubesc. Si poate nu am invatat sa apreciez oamenii minunati pe care ii am, dar o sa invat. Tine-ma puternica,sa pot fi acolo pentru cei care vor avea nevoie de un umar sa se sprijine, invata-ma sa fiu impacata cu mine insumi,si nu-mi ierta greselile pe care le fac cu drag. Ca sunt om.

Ploi de vara

 Stiu cum eram la inceput,ca ne tachinam,ca ne bateam,ca ne mai tragem de par si acum... Dar acum, acum e altfel. Nu ma lasa inima sa fiu rea, ca parca nu sunt eu,stii? Am invatat sa fiu calma si iertatoare,ca nu stiu cat timp o sa te am,sa stiu ca iti apartin si imi apartii,intelegi? Am nevoie de vorbe calde,frumoase,iubitoare si pline de zambet. Ca imi creste inima cand le aud,si ma fac sa ma simt speciala in ochii tai de cirese negre. Si sunt rea,cu toti din jur, ca sunt cutra,da ma sunt,asa m-a crescut timpul. Dar cu tine e altfel,si de cate ori ti-am zis si n-ai inteles. Nu te iubesc pentru ca esti cum esti,sau pentru ca esti dragut,sau cine stie ce,te iubesc pentru ca imi dai emotii de fiecare data cand te vad,pentru ca ma cert cu mine cand sunt rautacioasa cu tine, ca m-ai crescut copil,si copilul din mine il tine de mana strans pe cel din tine. Si ce daca altii inteleg iubirea altfel,iubirea mea e iubirea mea,e imposibil pentru altcineva s-o simta cum o simt eu. Si lasa-ma sa fiu dulce, ca asa stiu eu sa fiu, lasa-ma sa te tin strans,ca asa mi-e mie drag, si lasa-ma sa ma bat cu mine insumi,ca eu copil se cearta cu eu femeie,si mie mi-e greu sa ma cert cu amandoua,ca-s ale mele,si toate 3 te iubim pe tine,si fiecare te vrea pentru ea... Si mi-e drag ma,mi-esti drag ca ploile de vara,ca de asta am scris ce-am scris,ca ce simt e asa de intens si profund,ca si cum cerul ar izbucni in iubire,si ar revarsa-o peste oras,si implicit peste noi.Si cand ploua,te simt asa de aproape,ca ploaia care cade pe mine,cade pe tine,si devenim unu. Orasul meu e din 1...
 Imi bate inima de parca am auzit un trasnet si mi-e frica.Ca-s copila,si ma tem. Ma tem de viata ca de tunete si fulgere,ca vin asa brusc si imi tresare inima cand le aud. Si as fugi spre tine,dar si tu esti copil,si tu fugi,acum,doar daca am fugi unul spre altul. Nu mi-ar fi frica sa te apar de ploi,ca tu esti eu,cum soarele e ploaia. Si as rade,ca ai fi speriat si te-ai da barbat mare si cu toate astea,mi-ai strange mana la fiecare trasnet care iti produce sughituri dragalase si amuzante. Si as rade de tine, ca barbatul si copilul din tine s-ar speria amandoi. Si te-as duce... Departe de orase,de tari,de mari, si te-as lua acasa. Sa avem un zarzar frumos si inalt, sa te pun sa-mi dai zarzare amare,cu sare, ca-mi plac,si ti-as da si tie,ca te iubesc.  Si sunt fericita cand scriu,si fara sa scriu as fi, ca pun pariu ca am un cord care scrie romane toata ziua,de ma lasa fara pasta la pixuri. Si ahhh, faptul ca esti ce esti imi da motive sa simt ca-s nebuna de iubire,de parca as bea-o. De parca tot ce e greu e plictisitor,si in plus,cum sa fiu trista cand am un copil care ma gadila pe suflet in fiecare zi? Zi si tu. Si am un barbat care,ma mir ca ma suporta cand fac drame,si-mi mai da un sut in fund cand mi-e frica sa merg, ca nu vreau sa ma impiedic. Daca as fi fost un copil,asa as fi scris de noi. Dar sunt si copil, o sa fiu si femeie, asa ca, dragul meu barbat copil, esti al meu si te iubesc. Sa ploua!

O sa fie...

Stii,ideea asta ca cineva se asteapta sa ii fii alaturi intreaga lui existenta,ideea ta ca o sa te straduiesti intens sa nu-l dezamagesti nici macar o data... Ideea asta e definitia vietii. Nu stiu ce ma sperie cand vine vorba de viitor,ca stiu ca o sa avem probleme grele,stiu ca o sa plangem amandoi,negasind solutii,poate n-o sa avem bani,poate o sa ai zile grele,dar atunci,iti voi iesi in intampinare,o sa te imbratisez strans si o sa te ajut,oricat de nedreapta mi s-ar parea si mie viata.Ca suntem doi,vreau sa fim doi pana cand unul dintre noi,poate,o sa iubeasca mai mult si o sa urce in ceruri,ca sa-i fie inger pazitor celui ramas pe pamant.

Love.01.

     ......Un camp cu maci e frumos prima oara,nu? Apoi te plictisesti de el. Dar daca te indragostesti de macii aia? Daca culoarea lor iti umple inima de fluturi care zboara din tine sa-i imbratiseze? Daca macii aia,rosii si frumosi si cuminti,si perfecti iti aduc fericirea.Cum ai putea sa-i lasi? Cum ai putea sa le intorci spatele si sa pleci,lasandu-i frumosi si calmi,zambind in soare? Si o sa cresti,si n-o sa-i vezi poate in fiecare zi,poate pleci tu,poate pleaca ei,si o sa-ti fie dor. Si cand o sa-i vezi din nou... N-o sa zici ca s-au schimbat,o sa alergi ca prima oara printre ei,o sa simti aceleasi lucruri ca la inceput,de fiecare data. Si n-o sa stii ca sunt iubirea. Ca atunci cand indragostit fiind, iubesti din prima. E acea singura persoana care te schimba involuntar si iremediabil. Care iti aduce fluturi in inima in fiecare zi,persoana aceea a carui tristete te macina pur si simplu. Si poate o sa fie zile fara ea,si vazand-o urcand in trenul ala plin de lume,o sa-ti curga amintiri dulci,si n-o sa vrei sa-i arati,si o sa-i zambesti,fiindca stii ca te bucuri,desi dorul te prinde din prima secunda cum urca...  Si o sa ramai in gara goala,facandu-i din mana pana cand o sa fie departe,cu lacrimile uscate pe obraji,cu inima tremuranda si certitudinea ca n-ai iubit asa in viata ta si nici n-o s-o mai faci. Si soarele o sa-ti aranjeze suvitele de par ondulat,si o sa-ti puna capul pe umarul lui. Apoi o sa pleci spre casa, tinand campul de maci in suflet,deruland fiecare moment de fericire trecut,ca o alinare dulce,ca si cum iubirea ar dansa cu tine.

Si totusi,ai fi fericita. Ca stii ca orice ar fi,ti-e imposibil sa traiesti fericita fara maci,fara el.

Pfuuuui

Uite,iarta-ma ca sunt cum sunt,dramatica,poate cu o usoara nota de patetism...Nu ma supar asa cand e vorba de altii.Sunt fraiera,ca oricat de mult ti-as spune ca te iubesc,poate n-o arat destul.Si ma supar mai,ca un foc pe care pui benzina,Ideea e ca... Am devenit asa de dependenta de noi.Uite,am spus-o.Timpul care trece fara tine e acru si fara parfum.Ca si cum as respira fum de tigara.Si zic multe,si promit la fel de multe. De asta pun atat suflet.Ca inima mea ti-am dat-o prea usor,m-am avantat cu capul inainte,fara sa imi iau vreo masura de precautie,fara sa am vreau moment in care sa ma retin sa arat ce simt.Habar nu ai,sincer,n-ai nici idee cata nevoie am in viata mea dramatica de tine,asa cum esti.Asa ca iubeste-ma asa,cand sunt toanta arata-mi ca nu m-ai lasa in urma,cand te supar,iarta-ma,si cand ai nevoie de mine,doar spune-mi. Ca eu am nevoie de noi... Nu prea mai am cuvinte sa zic chestii noi,sa-ti trezesc aceleasi sentimente ca alea de la inceput cand spuneam multe. Drama se duce,incet incet.Stiu doar ca....Cand sunt departe de tine,ma simt mai incompleta decat m-am simtit vreodata. Nu pot scrie in 3 bloguri si nu pot zice in 3000 de minute tot ce se simte in mine cand imi ma gandesc la tine.Mi-am calcat regulile in picioare cand a fost vorba de tine,inca o fac,nu-mi pot permite ca orgoliul meu sau incapatanarea sau altceva sa te duca departe de mine.Intelege ca te iubesc din ce in ce mai mult in fiecare zi.Intelege ca esti cel mai important om cu care vreau sa-mi cladesc viitorul.Te iubesc.

Cei dragi.

Nu am fost niciodata tipul de om bisericos,mergeam la biserica,imi placea,dar niciodata n-am simtit ceva supraomenesc.Cu spovedania aceeasi treaba.Nu vreau sa merg nici acum,caci un om care mi-e drag si e preot a zis odata ca trebuie sa ma caiesc de pacatele mele.Eu nu fac asta,poate doar partea in care ma enervez pe cei dragi si nu e bine,pentru ca-i iubesc si pentru ca m-au format ca om.Mi-e dor de copilarie... Cand eram la tara cu bunica si faceam cozonaci,pasca,cand in prima dimineata de Pasti ma spalam pe ochi intr-un lighean in care erau pusi bani,un ou rosu si unu alb.Uit cateodata semnificatia sarbatorilor langa cei dragi,si nu-mi place ca nu-mi pot aduna oamenii dragi in acelasi loc,sa-i simt langa mine.Parintii stau la oras,bunicii la tara,imbatraniti si obositi,dragele mele cu care am crescut s-au maturizat si se impart usor usor intre alte treburi.Fiinta pe care o vreau pentru tot restul vietii e putin departe,n-o pot rupe dintr-un loc si s-o plimb langa mine printre oameni dragi mie si necunoscuti lui. Vreau sa fim toti la un loc,Doamne,tine-mii sanatosi pe toti,ca am nevoie de ei,si mi-e teama sa-i pierd.Asa cum sunt ei,sunt ai mei.Ai grija si de restul oamenilor care au familie si o uita,ajuta-i sa o gaseasca.Sarbatorile sunt sfinte,imi doresc sa nu mai uit asta niciodata.Si stiu ca am crescut.Asa egoista cum sunt,mi-as dori sa ii am la o masa pe toti.Bunici,parinti,verisoare,unchi,matusi,fratele meu capos si incapatanat,si persoana pe care o cunosc de mai putin timp,dar care totusi are abilitatea sa-mi fie sfatuitor,prieten,iubit, drag ca ochii din cap.Pe toti as vrea sa-i stiu langa mine.Sa mancam cozonacii mamei,pufosi si parfumati,pasca cu stafide a bunicii,buna si calda,pe care o iubesc si acum.Sa ciocnim oua si sa fim impacati sufleteste.Printesa urbana mi-a dat inspiratia,si poate faptul ca mi se face tot mai des dor de copilarie.

Paste fericit alaturi de cei dragi.Sa-i iubiti si sa fiti iubiti.Ca iubirea e cel mai pur sentiment.

welcome to my life

Sometimes, I just open my eyes,and I see him.Not perfect,maybe not my soul mate,but God I love that jackass.The way he pisses me off with his ideas and the way he makes me feel so damn lucky... I am scared.I am soo scared.Is just....I do not want to wake up in a morning and realise the person near me is not him.It would not be fair. That is how it goes. Regular girl,regular guy, for how long the Universe would want us to be together.Just kidding.. Forever!

Sincer

Mi-e dor în fiecare suflu de ochii tăi căprui și dulci.Mi-aș dori să fii pe drumul spre mine și să știu că nu voi fi nevoită să trăiesc fără tine nici o zi.Am nevoie de tine ca de viață,ca de soare,ca de singura sursă de fericire.Te vreau aici,azi,maine,mereu. La început mă prosteam,credeam că nu iubeam,și acum....Acum dau tot ce am ca sa te am pe tine. Am cuvinte prea seci,și scriu prea prost ca să fiu sensibilă. Am spus totul de la început.Am vrut să știi tot ca să fii sigur de ochii mei când zic că îmi lipsești. Și cât te iubesc... Te iubesc atât că mi s-au umezit ochii deja gândindu-mă la tine.De-ai ști ce greu trec orele fără tine,cât de greu îmi e să mă trezesc dimineața fără tine...Copilă prostuță. Nu știu cum o să fie în viitor,dar nu mă lăsa să plec de lângă ce iubesc mai mult pe lumea asta...

La mulți ani mereu a mea iubire.

El.

Mă aștept de multe ori să primesc șuturi de la viață.Mă aștept de multe ori ca viața mea să ia o intorsătură pe care eu să n-o mai pot controla.Și atunci ce? Nu-mi place pesimismul,dar știu că viața n-o să fie perfectă oricât de mult aș vrea.Am lucruri pe care nu vreau să le pierd,prieteni prea dragi și o familie prea aproape ca să-mi permit să mă dau bătută.Mă gândesc câteodată că vreau să am un trecut bun,un prezent acceptabil și un viitor demn și curat.
Nu e așa simplu cum pare. Certitudinea o au doar nebunii.Frica,chiar și abia palpabilă simt cum face parte din mine.Știu mai mult decât orice că nu sunt cea mai bună persoană,Doamne, dar vreau să fac unii oameni fericiți.Nu Te-am mai simțit de mult,nu m-am mai rugat la Tine, pentru că am multe lucruri,și Te uit.Și mulțumesc că mi-ai dat zile de trăit și oameni care țin la mine.
Ține-mă Doamne să fiu bună,cinstită,să învăț ce trebuie să știu ca să trăiesc frumos.Iartă-mă că sunt cum sunt,păcatele le fac ca toată lumea,dar dacă nu le regret cum să apar în Fața Ta cu ochii spre Tine? Cum aș putea să mint ,să-mi mint ființa?
Ideea e că am nevoie doar de putere.Dcaă mă țin mâinile și picioarele nu e nimic ce nu pot face. La Tine mă întorc mereu,că știu că tot ce am Mi-ai dat Tu.
Mulțumesc

Și din nou,

Nu pot minți că am o viață perfectă,deși perfecțiunea unor clipe nu-mi lipsește.Am o imaginație bogată,problemele mele mă fac puternică și încet încet cresc și mă ascund după o femeie cu ochii clari,duioși și aproape negri.Nu sunt aceeași,pentru că timpul nu-mi permite să rămân la fel.

Plâng,râd,trăiesc frumos și trist totodată.

Visez dulce,călătoresc mult cu gândul și iubesc până la ultimul sărut înainte ca noaptea să-mi ia dragostea și s-o trimită pe drumuri. Am idealuri clare și nu mă feresc să realizez ceea ce vreau.Am crescut frumos datorită tuturor oamenilor care au stat chiar și o clipă de vorbă cu mine,și care m-au învățat ceva,nu neapărat bun.

Am prieteni dragi,vechi,noi, falși și adevărați.Nu mi-e frică de singurătate că mă lasă să-mi ascult rațiunea.Suferința mă maturizează și mă face să iubesc fericirea. Nimic în viață nu-i ușor de obținut,dacă e gratis,așteaptă-te să plătești cândva pentru el.

Iubirea.Iubirea mea simplă și frumoasă ca un rai.Cuvinte n-am să explic,ochii nu mă lasă să arăt și culmea,EL îmi știe fiecare cuget al inimii.

Frumusețea vieții stă în multitudinea de lucruri simple și amare sau dulci.Stă în momentele de tăcere când o singură amintire îți liniștește sufletul și-l face să zâmbească.

Nu mi-e teamă de vise neîmplinite..încă.E doar o chestiune de timp și dorință.

Dragi voi,

Nu-mi pasa ce idee au pana si prietenii de mine.Ca sunt rea,ca timpul tot acum curge cu gandul la el,ca sfasii pe oricine se apropie de intimitatea mea,ca zic chestii fine,sa se prinda lumea,bai,asa sunt eu.Nu-ti convine cum te tratez,stii ce? Restul lumii cam n-are durere de ceea ce fac eu.Nu mi-au placut presarile si lungusirile.Da,laude da,dar nu sa mi se intre in viata cu bocancii,ca la armata. Sa se inteleaga ca fac cum vreau,ce vreau,fara sa ma simt proasta ca acord cuiva atentia meritata.

3.

Queen down.
Da.Împărăția mea de ură și egoism se dărâmă când îl privesc și știu că îl iubesc.
Și îl iubesc ca un copil prostuț care știe doar să iubească.Cam așa îl iubesc.