Acasa

S-a topit zapada,mama.Prima zapada a venit si a plecat,acum au ramas doar ici-colo petice de zapada murdara.E seara de Mos Nicolae, mama, dar ma revolt si nu-mi curat ghetele... Nu stie Mos Nicolae adresa mea de aici, o stie pe aia de acasa. Acasa. Vreau sa fiu acasa mama, langa tine, sa aud focul in soba trosnind, vreau sa il aud pe tata cum bocaneste cu bocancii lui grei cand intra in casa. Vreau sa rascolesc dulapurile in cautarea cadourilor, dar mama, tu stii atat de bine sa le ascunzi. Am fisele de lectura de facut la comparata, dar ascult colinde si nici un tren parca n-ar ajunge atat de repede la tine.Ma copilaresc, nu? Parca te aud iar cum zici" Vine sesiunea, ia si invata, sa intri la bursa." Invat mama, dar daca mi-e dor de casa, ce sa fac? Sa il rogi pe Florin sa descarce Skype-ul, ca sa-ti vad chipul. Ca sa ma certi,ca devin sentimentala. Iukiska-Maya mea. Te iubesc.

12:42

Eu nu te iubesc constant.Nu.Am momente cand imi vine sa iti torn pelin in cafea, sau sa te incui in beci, sau sa te bat cu un ziar in cap.Si neg in fata prietenilor, spunandu-le ca la un moment-dat o sa mi se acreasca sa stau langa tine.Le zic ca esti insuportabil, le zic ca esti cea mai incurcata persoana pe care o cunosc. Dar ei stiu.... Si tu stii.... Ca n-as putea vreodata pleca de langa tine.Oricat de incurcata ar fi iubirea asta pe care ti-o port, oricat m-as teme de faptul ca-ti vei face tatuaje pe ambele brate, si nu te voi mai putea duce acasa la tata.... Stiu doar ca nu m-as putea lasa de tine.E ca si cum as fi dependenta de droguri, e ca si cum m-as fi nascut stiindu-te pe tine... Cred ca daca as putea, as avea un master la cat de bine te stiu.Nu esti omul langa care ma vad cand ma imaginez peste ani. Esti omul fara de care n-as putea avea liniste, n-as putea avea sentimentul ca sunt acasa....Habar n-ai tu cate razboaie se duc in mine zi de zi. Cate calcule fac in minte, cate scenarii cu tine am in cap... E ca si cum as sari de pe bloc.Stii tu mai bine ce vreau sa zic cu asta.
Si culmea, pe cat sunt eu de panicata de grenada asta din mine, pe atat esti tu de calm, de parca ai fi stiut de la inceput ca asa o sa fie. Si daca stiai, de ce nu mi-ai spus?
Ce vreau sa zic defapt e ca... Esti lumina mea de la capatul tunelului.

11:50

Nu stiu ce sa spun lumii despre tine.Nu stiu nici ce sa-mi spun mie despre tine... De atatia ani iti fac capul calendar noaptea tarziu, cu toanele mele de copil gelos, si tu curajos infrunti balaurul cu 3 capete.Iti mananc portia de pizza, mancarea din frigider,dropsurile,jeleurile...Iti fur creioanele, pixurile,foile, desenele, tricourile, hanoracele, chiar si chilotii.Iti fur brichetele, iti fur maruntisul din buzunarul de la spate... Tip la tine, te musc, uneori imi vine sa te strang de gat.Ma disperi mai tare decat oricine altcineva.Ma innebunesti de cap, nu ma lasi sa fumez, nu ma lasi sa-mi prind parul in coc, nu ma lasi sa ma joc cu mainile tale, nu stii sa faci bagaje, vorbesti spaniola la fel de prost ca franceza, te superi ca un copil uneori, dormi prea mult, mananci prea putin.... Si toate aceste lucruri nu ma fac decat sa realizez cat de incolora ar fi viata mea fara tine. Am zis-o, ok? Sa te iubesc pe tine e cel mai dezastruos lucru care mi se intampla. Cel mai nebunesc, si mai curajos. Dar sunt indragostita pana peste cap de tine, antipaticule.Si sunt satula sa ma trezesc zi de zi cu tine in cap, sa nu pot sa adorm fara sa ma gandesc la tine, m-am saturat sa-mi fie dor de tine, m-am saturat sa fac, de fiecare data cand te vad, atac de cord.M-am saturat sa te sarut ca o nebuna pe obraji, pe ochi, pe gura, pe nas. M-am saturat de fiecare scenariu demn de filmele de groaza cand nu raspunzi la telefon.

Dar nu m-am saturat sa te iubesc, oricat de complicata ar fi iubirea asta.

Cicatrici

Ai zis ca n-o sa pleci,dar ai uitat sa vii
Ai crezut ca o privire m-ar putea incalzi
M-ai gasit sloi de gheata si te-ai intrebat
Cum de nu mai eram ca atunci cand ai plecat?

Au fost povesti pe care le-am iubit
Credeam ca si a noastra va avea final fericit
Mie imi poti spune ca pleci, eu sunt bine
Doar nu i-o spune copilei din mine.

Ca nimic nu-i mai trist ca un vis spulberat
Eu nici nu stiu povestea cum s-a terminat
Aveam ochii inchisi,inchisi de plans
Si printre lacrimi n-am vazut unde te-ai dus.

In fine, e tarziu si tot ce-am zis am zis
Inchid inca o data un cufar nedeschis
In care am vrut sa pun o poza cu noi la inceput
Cand stiam ce avem si stiam ce n-am pierdut.

Ai zis ca ma repari, dar n-ai adus nimic
Nici ac, nici ata,nici macar un pic
De inima noua sa pun in loc
In gaura ramasa langa sufletul mort.

Ochi negri,caprui,albastri,verzi.

Astazi e ziua lor, ziua fetelor care nu se tem sa iubeasca, care nu se tem sa joace Ruleta Ruseasca cu inima lor.Fetele care stiu ca pentru fiecare zi de fericire trebuie sa plateasca o taxa in lacrimi .Fetele care dau mita iubirii,o bucatica de inima pe luna.Cele care nu au invatat inca sa invarta baietii pe deget, dar care iti raman intiparite in memorie, fie ca le iubesti o viata, fie ca ochii vi s-au intersectat o clipa in autobuz.Fetele astea invata baietii ce e iubirea...Si apoi sunt invatate ce inseamna suferinta.Dar ele stiu ca merita.Si fiecare loc unde ele au fost, cu sufletul lor luminos si cald, miroase a iubire.Si ce poate fi mai frumos decat iubirea? Nimic.Iubirea e telul vietii, spre iubire alergam cu totii, sau ar trebui sa o facem.Si cred ca, daca as fi baiat, as iubi o fata care sa-si puna inima pe tava, fiindca ar face din buzele ei templul inimii mele, din mainile ei as face scutul impotriva tristetii, si in ochii ei as fi mereu, doar eu.Nu mi-ar fi teama sa-i vad ranile, pentru ca as sti ca le are drept urmare a luptelor care s-au dat in fiinta ei, cand inima si creierul ei s-au batut nopti la rand.

Si i-as da tot. Pentru ca ar merita.Fata asta cu buzele uscate si ochii frumosi, ar merita...

Cu drag,fetelor mele care nu se tem sa lupte pentru iubire.

Urme

Am ales sa te iubesc cu tot ce puteam fi,si nu m-am zgarcit la saruturi, la vorbe dulci, am fost umarul pe care ai plans de atatea ori, si te-am facut puternic, fiindca iubirea ma facea si pe mine invincibila,te-am facut al meu, prin tot ce insemnam.Nu am pus o limita iubirii, nu am stiut ca atunci cand o sa ma dai afara din viata ta va durea ca o artera rupta. Am fost fata care te-a invatat sa iubesti, si oricat de departe vrei sa fugi de mine, ecoul inimii mele se aude, oricat incerci sa-ti astupi urechile, inima ta ma simte.
Te-am iubit mai mult decat ma stiam capabila,am plans lacrimi pe care nu le stiam ca le am, si orice a fost, m-am incapatanat sa stau dracului langa tine.Stii de ce? Nu pentru ca n-am vrut sa-mi fac bagajele si sa plec, ci pentru ca stiam, o da,stiam ca gandul ca te las in spate nu mi-ar da pace.
Am ales sa stau langa tine, te-am ales pe tine de fiecare data, si cand plangeai fiindca stiai ca ma raneai, palmele mele ti-au sters ochii.
Si acum te porti ca un strain, nu stiu daca m-ai iubit macar, cred ca nici tu nu ti-ai dat seama ce inseamna sa iubesti.Te-am ridicat si ai ramas sus, fiindca mi-erai drag ca o dimineata ploioasa de vara.Mi-ar fi asa de usor sa ma prefac ca te urasc, asa cum faci tu... Mi-ar fi asa de usor sa ma agat de altcineva, desi stii si tu ca buzele mele erau facute pentru pielea ta, mainile mele erau facute ca sa te tin strans, aproape de inima, dar ce naiva am fost, nu stiam ca orice lucru aproape de inima doare...
Ai fost omul caruia ii puteam spune orice, ii puteam cere orice, si caruia i-am dat totul..
Am auzit ca esti cu ea. Cred ca e greu sa-i mirosi pielea si sa nu simti ca-ti apartine.Trebuie sa fie greu sa te ascunzi de ceea ce simti, fiindca inca ma simti curgand prin venele tale, inca te doare cand iti amintesti de mine. Copilul meu prostut... As vrea sa te mai vad, macar din cand in cand, sa simt iar cum bate nebuna asta de inima pentru tine, dar ce pacat,nimic nu va mai fi la fel. Mi-ar placea sa spun ca toate trec, dar inca incerc sa bag ata in ac si sa-mi cos ranile pe care tu mi le-ai facut, poate nu-ti amintesti cum iti mangaiam trupul gol cand simteam ca ai nevoie de mine...
Ea nici nu stie... Si nici n-o sa afle.N-o sa afle ca de fiecare daca cand o tii de mana, nu simti stransoarea mainii ei . Ai spus acum putin timp ca sunt iubirea vietii tale, si Doamne, am zis ca nu-mi doresc mai mult, dar in clipa in care tu mi-ai dat drumul la mana si ai fugit inspre ea, ti-ai pierdut locul in viata mea. Iubirea nu s-a stins de tot, pentru ca doare inca, si oricat incerc, mai am seri cand caut sa ma mai joc cu inelul de la tine, dar si-a pierdut din stralucire,si pe deget nu mai am decat o urma, o urma a tot ce-a fost, o urma a faptului ca poate ai fost un prost si in cele din urma ai ales persoana nepotrivita.
Te rog doar, daca ochii nostri se vor mai intalni, invata-i sa ascunda iubirea pentru mine, si nu te mira daca o sa vezi ca nu mai am aceeasi licarire in ei .Ca ai ales sa pleci,a fost decizia ta, dar ca aleg sa-mi pun gratii la inima e a mea. Si in noptile tarzii, cand amintirile cu noi iti vor inunda gandurile, nu ma suna, lasa-ma sa stiu ca nu mai existi. Ai grija de tine, nu mai fuma atat, si invata sa iubesti pe cine trebuie.Nu permite sa ai inima rupta, fiindca e o durere atat de intensa, de parca ai avea oasele rupte. O sa doara sa vezi ca un om era lumea ta, si brusc, te trezesti in spatiu, plutind in gol.
Mi-as fi dorit atat de mult sa ramanem prieteni, fiindca nu vreau sa mint sa spun ca imi erai doar iubit.
Mi-as dori sa-mi duci dorul, si sa vezi si tu ca nu e asa usor sa stingi un foc mistuitor, foc in care am cazut, fiind atenta la tine.
Si mai presus de toate, mi-as fi dorit sa ma tii de mana strans, acum, cand in interiorul meu e o furtuna ingrozitoare.Lasa sa fiu eu cea care a alergat cu tine prin ploi,sa fiu eu aia care care simte inca iubire pentru tine.Eu m-am tinut de promisiune, caci ti-am spus ca nu voi renunta la tine oricat de greu mi-ar fi si oricat de greu as trai. Dar tot eu eram aia care nu vazuse ca tu vroiai sa-ti scoti mana din mana mea. Nu voi inceta niciodata sa te iubesc, dar de asemeni, nu te voi ierta niciodata ca ai trantit usa in spatele tau, stiind ca lasi in urma o copila care te-a iubit mai mult decat oricine altcineva.
Ai grija de tine.

Promisiuni

Nu stiu tu cum mai esti, stiu ca nici eu nu stiu cum sunt acum.
Nu stiu daca te gandesti la mine, eu inca ma gandesc la tine mai des decat as vrea.
Nu stiu daca iti e dor, eu simt durere in tot corpul.
Nu stiu daca-ti verifici telefonul din jumatate in jumatate de ora sa vezi daca ai vreun mesaj de la mine, eu fac asta.
Nici macar nu stiu daca inca citesti ce scriu aici, fiindca e unicul loc unde vocea nu-mi tremura cand spun de tine.
Nu stiu daca ma mai iubesti, eu inca te iubesc.
Nu stiu daca ai sa vii, eu ma abtin sa nu plec.
Nu stiu ce faci, ce simti, ce spui,cum iti bate inima, fiindca a mea bate ca o tampita, are nevoie de o camasa de forta.
Stiu motivele pentru care ar trebui sa urc in autobuz, dar ti-am pormis ca orice ar fi, oricat de greu as trai, nu voi renunta la tine.
Vezi, inca imi tin promisiunile.
Dar tu?
Tu iti amintesti macar ce mi-ai promis?

Ai putea sa stai...

Lasa-ti aici pachetul de tigari si camasa in carouri.Lasa-ti aici si poza pe care o porti mereu in portofel.Lasa-ti aici tot ce crezi ca o sa-mi trebuiasca pentru a fi bine.
Si daca pleci, ia-mi si ciocolata.Ia-mi si niste morfina, si niste amintiri frumoase, pe care sa le intind pe paine.
Stiu ca ai spus de zeci de ori ca te-ai saturat sa ma iubesti, ca te-ai saturat de orele in care nu suntem unul langa celalalt.
Stiu si de noptile cand adormeam greu, cautand o urma a parfumului tau...
Stiu ca ne certam si trantim usa cand iesim, ca celalalt sa vada ca ne-a ranit, dar ce incet ne intoarcem din drum,fiindca n-am putut gasi autobuzul care sa ne duca departe si sa ne umple golul din inima...
Stiu ca autobuzul ala ar trebui sa existe, si un bilet n-ar fi scump, dar ne tot facem ca uitam la ce statie vine, la ce ora vine, cat e biletul...
Si stiu ca ai buzunarele pline de maruntis,ca mereu zornaie cand mergi, dar nu inteleg de ce nu ii numeri niciodata.
Oare pentru ca ai descoperi ca ai bani destui cat sa-ti iei bilet in autobuzul in care eu nu am curaj sa urc?
Sau ti-e frica de faptul ca m-as metamorfoza inr-o necunoscuta,pe care totusi o cunosti ca-n palma, dar pe langa care treci nepasator?
De fiecare data cand ne certam mi-e teama ca vei urca in autobuzul ala...Si iau repede geaca din cuier si incep sa te caut in fiecare statie de autobuz, in fiecare scara de bloc unde te-as putea pierde, si in fiecare om care te-ar putea ascunde de mine...
Toti se cearta, fiindca mereu statiile de autobuz sunt pline ochi de oameni cu ochii tristi, dar nu toti se urca in autobuz.Nu,nu, unii nu se urca pentru ca sunt prea ocupati sa se uite inapoi pe drum, sa vada daca iubirea lor alearga dupa ei.
Eu as alerga dupa tine.

Martie gol

In Martie incepe primavara. Uneori primavara e plina de soare, plina de speranta, plina de iubiri fericite si pline de zambet.Prima secunda de Martie m-a prins trista, incercanata, cu obrajii atinsi de roua lacrimilor.
Martie gol.Suflet ranit. As vrea sa pot sa spun ca am trecut deja peste, dar in minte imi vin doar cuvintele tale, cum imi repetai ca asta n-o sa duca nicaieri, ca amintirea unei zile de ieri pierduta in ceata. Ti-am spus sa pleci, in fiecare Martie iti zic asta, sa pleci si sa ma lasi dracu' ca ma descurc si singura.Am mai avut inima rupta si sincer, stiu ca o sa mai fie rupta, de tine, de altu', doar ca eu, cu problemele mele, am indraznit sa cred ca o sa ma vrei, oricat de greu va fi, oricat de rar mi-i vedea ochii, oricat de mult ti-ar lipsi mirosul de piele parfumata de femeie in unele dimineti.Du-te si lasa-ma dracu', ca m-au lasat si altii.Au fost si altii care s-au intors la mine si am vazut in ochii ca au venit de la altele care aveau parfum atat de comun. Da-ma dracu' si vezi-ti de fericirea ta, ca eu am realizat deja ca fericirea mea esti tu.
Dispari si nu te uita in urma, ca arat ca dracu' cand sunt plansa. Iesi odata din viata mea, ca n-am nevoie de jumatati de masura. La dracu'....
Lasa-ma ca sunt asa obisnuita cu intunericul incat lumina poate m-ar orbi. Ramai la viata ta si incrutiseaza-ti viata cu a alteia care are flori in par si minte de copil si corp de femeie iubita si de altii...
Eu ma voi descurca. Imi iau geamantanul si ma intorc sa-mi caut rostul.Nu te tin langa mine ca prostu'.
Am crezut ca lupti pentru mine, ca nimic nu te-ar speria in asa fel incat sa pleci ca-n filme, cand eu ma trezesc si-mi gasesc inima goala, si imi dau seama ca ai disparut, si ca probabil nu mai erai al meu de mult.
Sa ma lasi la dracu', ca de acolo merg pe jos pana unde intunericul se stinge, si conturul din lumina de la capatul tunelului nu mai e al tau. Nu, nu va mai fi al tau, fiindca bineinteles tu nu vei mai fi al meu.Si de ce a-i ramane la urma urmei?De ce m-ai vrea pe mine?Pentru ca as avea grija de tine si de inima ta, pentru ca as face omor de inimi pentru tine, pentru ca ti-as da tot sau nu ti-as da nimic? Dispari!
Dispari dracu' din inima ta, ia-ti camasile, parfumul, desenele si cuvintele.Lasa-mi inima goala , asa cum ai gasit-o, ca o s-o inchirieze altul, si poate, cine stie, s-ar muta acolo definitiv.

Despre oameni

E in codul nostru genetic sa ranim.E in sangele nostru sa infigem pumnale in carnea oamenilor care vin spre noi cu bratele deschise, de parca si-ar jertfi inima pentru noi. Si noi ranim. Strapungem cu vorbe grele, facand lacrimi sa curga pe obraji nevinovati, privim cu ochii plini de ura persoane care poate nu ne-au atins nici macar cu o privire pe furis, lovim cu pumnii in trupuri tremurande de umilinta si iubire. Pentru ca suntem oameni si totusi animale. Dar daca... Daca n-am mai lasa pumnii sa loveasca, daca am inchide ochii si am lasa inima sa ne asurzeasca cu bataile ei pline de intelepciune, daca am tine gura inchisa, si doar am auzi ceea ce altii n-au avut niciodata curaj sa spuna? Ce ar fi?  Daca am invata sa citim ranile celor din jur, cicatricile ramase din copilarie, vorbele niciodata spune, din cauza tipetelor noastre asurzitoare, daca am imbratisa strans acei oameni care au venit pe lume cu scopul de a iubi, cu scopul de a ne fi alaturi oricat de grele ar fi situatiile?Si eu ranesc, ranesc pentru ca la randul meu am fost ranita, la randul meu mi-am muscat buzele incercand sa-mi opresc lacrimile sa ma dea de gol. Sunt un om slab. Sunt un om maturizat prea devreme, sunt inca un copil,si viata nu mi-a dat doar oameni pe care sa-i stiu in umbra mea, care sa-mi sopteasca mereu ca pot reusi in viata. Nu am incredere in fortele proprii, si tremur cand cineva tipa la mine. Cicatrici ale copilariei, si de fapt, ironic...Cicatricile ar trebui sa apara abia dupa ce-mi vin hainele de soldat, ca sa pot pleca sa lupt pe frontul vietii.Bocancii mi-s inca mari, si abia mai aud soaptele de sprijin, din umbra.
Nu ma plang, desi mai am rani deschise, desi am invatat sa-mi pansez singura loviturile, desi mi-am spalat singura uniforma de soldat de sange uscat. Unii oameni pleaca pe front increzatori ca pot marsalui prin viata, neavand nevoie sa se ascunda prin transee,tinand in mana dreapta mitraliera si in mana stanga poza unei familii fericite, care ii asteapta acasa. Mitraliera o am, putin prafuita, poza din mana stanga am pierdut-o pe front, incercand sa ma uit dupa parinti.Sunt un om slab.