"Fata mea nu plange..."

Fata ta nu plange.Nu plange in fata lumii, nu plange in fata ta, nu plange in fata nimanui.Nu plange cand totul se darama in jurul ei, nu plange cand toti se intorc impotriva ei, nu plange nici macar cand ar merita s-o faca.Nu, fata ta nu plange, ca se tine tare, se tine tare, ca a plans destul pentru toate, a plans destul pe ascuns, a plans destul pentru restul fraierilor cand nu erau capabili s-o faca doar sa zambeasca.Tu reuseai s-o faci sa zambeasca, in fiecare zi,indiferent de problemele de acasa, te vedea pe tine si zambea.De asta te si iubea.Era simplu.Ii dadeai zambete si ea facea in schimb totul.O vedeai muncind, o vedeai cum tragea cu dintii sa va fie bine.La inceput iti era asa draga, ca nu obosea niciodata.Si tu o faceai sa rada si ea iti apara mereu spatele.Te apara pe tine mereu, dar in spatele ei nu era nimeni.Si timpul s-a tot scurs si te-ai cam plictisit de ea mereu in spate.Te-ai plictisit sa o vezi infranta, te-ai plictisit sa ii miroasa pielea a acasa, tu vroiai hoteluri de lux, tu vroiai o tipa noua, ca fata ta e mereu acolo, in spate, pazindu-te pe tine.Ziceai ca o stii, ca o cunosti ca in palma, dar ai uitat cumva s-o faci sa rada.Si peste noapte, sub ochii ei veseli au aparut cearcanele si te mintea ca are ochii rosii de la fum, dar ea nu fuma.Nu te-ai prins, ca o stiai puternica.Era puternica, era independenta, era afurisita si aroganta.Dar ii statea asa bine.Fata ta nu plangea, dar nu te-ai prins ca era treaba ta ca ea sa nu planga. Era treaba ta sa fii stalpul ei cand vedeai ca se clatina.Ca merita dracului sa fii acolo pentru ea, ca ea a fost langa tine prin toate cacaturile vietii, a fost acolo, de neclintit, ca un caine loial.Tu nu aveai nevoie de un caine loial, tie iti trebuia numai ambalajul si un corp cald, sa nu dormi singur.Ea a tot dormit singura.Si n-a crasnit din dinti.O stiai ca are probleme, o stiai ca a trecut prin iad, si avea talpile arse, de asta nici nu purta pantofi cu toc.Dar ai cam uitat de ea, stiai ca e in spatele tau.La inceput tu plangeai si ea te ridica.Ea iti stergea lacrimile mereu,la dracu', soldat mic si incapatanat si prost.Dar tu nu voiai un soldat, voiai o fata finuta, draguta, putin prostuta.Si cand n-a fost atenta, i-ai rupt orgoliul si mandria in doua.Credeai ca e ok, ca te ierta mereu.Ai lasat-o asa, si si-a cusut ea sufletul la loc.Da' n-o sa mai fie la fel.Era regina, ai facut-o clown-ul curtii, si asa ii placea ei sa rada.Si brusc, regina n-a mai purtat rimel, ca ii curgea prea repede pe obraji.E proasta regina, ca nu taie si spanzura, e proasta ca are inima, e proasta ca si-a plecat capul in fata ta, ca tu sa il poti taia.Era regina, regina nu plange.Dar clown-ul curtii,da.

Asteptandu-te...

E ora 2:33 si inca nu am adormit.Nu mai am ce haine sa pun la loc in dulap, nu mai am ce vase sa murdaresc aiurea ca apoi sa le spal, nu mai am filme la care sa ma mai uit.Stau si incerc cumva sa-mi alung din corp frica asta de un apartament gol... Nu stiam pana acum ce infricosator poate fi un pat gol, pe care nu il pot incalzi singura si nici nu am destule perne cat sa-l incarc.Un pat gol e friguros oricat de bine as sta infofolita in patura.Am dus si gunoiul, era sa-l iau si pe al vecinei, doar doar ar mai trece ceva timp... Inainte nu stiam ce mult mi-ai fi lipsit.Acum,stau ca un copil de-a 2-a care isi asteapta parintii de la munca, doar doar n-ar adormi singur.
Ai putea sa te grabesti putin, sa ajungi putin mai devreme...Nu de alta, dar nu pot dormi fara barba ta care ma gadila pe nas cand te caut noaptea prin pat.Nu de alta, dar nu e prea vesel apartamentul asta fara tine.Nu e prea calduros apartamentul asta fara bratele tale infasurate in jurul meu.Asa ca te rog, grabeste-te si vin-o, ca nu pot adormi asteptandu-te.

Hei mama,

Hei mama,esti ok?Hei mama,la voi ninge?Hei mama,imi duci si tu dorul atat cat ti-l duc eu?Mama...Cresc prea repede si sufletul mi se face din ce in ce mai mic.A plouat azi si acum ninge de vreo 2 ore.Mereu cand ninge iti duc dorul.Imi amintesc cand eram mica si stateam in bratele tale,in pat.Era asa liniste, strazile erau goale, si toata casa mirosea a iubire.Oricat ai fi fost de obosita de la munca, ti se insenina fata cand ajungeai acasa.Parca inca simt pe nas fulgii topiti de pe haina ta de blana, cand ma luai in brate.Inca simt in ochi fulgii topiti de pe haina ta.Inca alerg de la scoala spre casa, sperand cumva ca tu vei fi acasa,cum erai mereu cand eram mica.Inca e liniste aici, dar nu mai miroase a iubire, miroase a dor, a inima franta de copil mare,pe care viata l-a dus departe de bratele tale, mama mea.Nimeni nu ma mai asteapta acum cu mancare calda, mama, nimeni nu ma mai tine in brate mama,cand zic ca sunt ok, desi tu ai sti ca mint.Nu sunt ok, mama.Nu sunt ok, chiar daca afara ninge.Si cum as putea fi ok cand cresc cu fiecare minut, cu cat ma indepartez mai mult cu fiecare minut... de tine. Am o inima de copil mare, franta, mama.E franta si nici un om n-ar putea sti asta,inafara de tine.Doar... Copiii mari nu plang,mama,dar eu refuz sa fiu un om mare.Pentru ca oamenii mari nu iubesc zapada, oamenilor mari nu le e dor de casa, oamenilor mari nu le e dor de parfumul mamei.Si nu gasesc parfumul ala nicaieri acum.Nu il gasesc nicaieri, si nu gasesc nicaieri ochii tai calzi, si nu gasesc nicaieri strada mea de acasa, si nu gasesc nicaieri... Sper ca la tine nu ninge mama,ca stiu ca daca ar ninge, ti-ar fi si tie dor. Si tu nu poti sa plangi,asa ca mine, ascunzandu-te prin baie sau la geam, stergandu-ti pe furis lacrimile de pe barbie.Pentru ca tu esti mama.

2579 km

Erai aici cu mult inaintea mea.Mi-ai purtat de grija, inbufnat, cand mama era la munca, 8-9 ore pe zi.Ne bateam mereu si mereu castigai tu.Dar mereu imi purtai de grija.Gradinita,scoala, liceu, facultate, mereu te stiam in spatele meu, ca pe o raza de soare ce-mi incalzea oasele amortite.Te iubeam chiar si cand te uram, si cand am mai crescut si lacrimile se rostogoleau pe obrajii rosii,ma luai in brate, mirosind a tigara , si stateai asa, minute in sir.De ce nu mi-ai spus de la inceput ca o sa pleci?De ce mi-e dor sa ma sacai si sa imi spui mereu ca tre' sa facem sa fie bine, sa avem bani, sa-l facem pe tata mandru?Asta n-ai inteles tu niciodata.Nu vreau sa-l fac pe tata mandru... In fata ta vreau sa fiu mare.In fata ta vreau sa nu ma mai simt un copil... Mi-ai lasat mie in grija doi parinti, unul prea dulce, altul prea amar... Mi-ai lasat mie ticurile ciudate si glumele porcoase.

Sper sa fii bine acolo, sa nu-ti fie dor.Nu e bine sa-ti fie dor, crede-ma. Mie mi-e dor in fiecare zi de tine.

Adio?

Nu stiu cand, cum, sau unde ai transformat iubirea asta intr-o munca de un om,program non-stop, pe post de voluntariat.Nu stiu ce te-a facut sa ma ranesti atat cat ai facut-o acum.Nu stiu nici cum, sau cand sa dispar din viata ta, stiu doar ca deja e tarziu sa ma mai cred atat de puternica incat sa pot repara tot ce noi doi am rupt pe alocuri in relatia asta.N-am vrut o relatie, am vrut o iubire.Nu te-am vrut perfect,nu te-am vrut constant, si nu te-am vrut asa.De multe ori mi-am facut si desfacut bagajele, de multe ori am plecat si de atatea ori plus una, m-am intors.Dar am ajuns in punctul in care eu nu mai pot sa lupt.Nu mai pot sa lupt impotriva ta, impotriva firii tale.Am ajuns in punctul in care mi-am consumat toata forta, toata inima, tot timpul tie.M-am luptat cu morile de vant pentru tine, mi-am calcat singura demnitatea si respectul de sine pentru tine, si nu mai am ce sa-ti ofer.Iubirea asta ma consuma cum n-am crezut vreodata ca o s-o faca.Nu mai vreau sa ma cert, nu mai vreau sa te aud tipand, spunand lucruri care nu fac altceva decat sa ma puna in genunchi.Nu in genunchi era locul meu dragule,era langa tine.M-ai cunoscut dreapta, buna si cu atatea de oferit si de primit.Imi este greu sa realizez ca din punctul tau de vedere nu merit respect, nu merit sa fiu luata in considerare.Am fost o fata care mereu a mers cu capul drept, dar am ajuns sa nu ma mai pot uita in ochii tai, fiindca mi-am plecat capul in fata ta.Degeaba.N-ai inteles niciodata ca te tratez cum astept sa fiu tratata la randul meu de catre tine, si nu ma astept acum sa mai intelegi, ma astept sa dai vina pe mine...
Dar eu nu mai vreau, nu mai pot, si nu mai am timp sa te las sa ma distrugi.

Ramasa in urma

Ce te faci cand vrei sa plangi pana la epuizare si te blochezi in baie de teama sa nu te vada ei, oamenii care ar da orice sa te vada la pamant?Ce te faci cand esti obosita si te sprijini de perete si te trezesti plangand in pumni, sufocata de neputinta, sufocata de piedici?E vreun fel de conduita in astfel de situatie?Cand pana si oamenii dragi te pun la pamant, mai usor ca ceilalti, doar folosind cuvinte...Ce faci cand ai dormit 24 de ore si ai vrea sa dormi si mai mult, nu de oboseala,nu ochii ti-s obositi, doar inima ti-e.Cand iti vine sa scoti fiecare strop de durere din tine, dar n-ai cum... N-ai cum sa faci asta, n-ai cum sa te revolti, n-ai cum sa explici ce te macina pe dinauntru, de parca dintr-o data esti prins intr-un film prost, si tu esti singurul actor, si habar n-ai replicile, habar n-ai de ce esti unde esti, si ce ar trebui sa faci.Neputincios,penibil,constrans sa stai asa, pe o scena goala, nu vezi pe nimeni in public, dar ii auzi, ca un ecou, ii auzi cum iti dau indicatii sa traiesti si sa te comporti cum vor ei...Nu plange, ca n-ai de ce,ca nimanui nu-i pasa daca faci asta...Nimanui nu-i pasa, ok? Nimanui nu-i pasa de tine, idioato,nu-i pasa nimanui cati prieteni crezi ca ai, ca-n final nici unul nu te suna, nici unul nu-ti intinde o mana,lasa ca le-ai intins tu pe amandoua...Crezi ca esti libera?Esti pe dracu', incearca sa iesi din patratica ta, incearca sa faci ceva ce-ti place, si vezi ce repede te vei trezi inapoi in patratica ta, dojenita corespunzator.Nu te revolta,nu strange furie, nu spera,nu-ti bate capul, bucurandu-te de ceva, ca n-o sa-l primesti oricum, toata lumea stie, numai tu nu.

Dor de casa

Dor de mama.Dor de tata.Dor de strada pe care de-atatea ori ma ascundeam de ploi, ma ascundeam de copilarie, ma ascundeam de teme, de griji, de ranile iubirii.Dor de parfumul pe care-l gasesc doar acasa.N-am inteles niciodata de ce plangea mama uneori, asa, parca fara rost, si cand o intrebam,imi spunea ca ii e dor de casa.Dar era acasa, nu?
Mama, inima mi-e arsa.Dorul de tine ma prinde cateodata pe cate-o strada laturalnica,si imi strange sufletul in pumni.Dor de casa.

Omul meu,

Omul meu,

Te-am pus odata sa imi promiti ca nu o sa renunti la mine.Nu asta e ciudat.Ciudat e ca abia te stiam, si am indraznit sa cer sa fiu permanent in viata ta.Dar mai ciudat e ca ai promis.De parca m-ai fi stiu de o viata, sau poate ma stiai dar n-ai vrut sa-mi spui.Poate ca tu stiai de la inceput ca o sa ma indragostesc de tine, stiai asta si ai tacut din gura.Eu n-am stiut nimic, habar n-aveam ca o sa te iubesc atat de mult, si cu atat mai putin credeam eu ca voi ajunge in punctul in care sa te aleg pe tine peste oricine.Chiar si peste mine.Habar n-aveam eu ca o sa fiu atat de fericita doar avandu-te pe tine alaturi.Imi amintesc ziua cand ti-am spus de baiatul ala care ma tot supara,...  Niciodata nu te-am vazut asa de suparat ca in ziua aia.Habar n-aveam eu ca privirea aia o s-o ai de fiecare data cand ceva rau avea sa mi se intample.Si mi s-au intamplat.Dar m-ai tinut strans, m-ai lasat sa plang, m-ai lasat sa obosesc si m-ai lasat sa dorm langa tine.De as fi stiut eu tratamentul asta mai devreme...

Si e infricosator, stii? E infricosator sa realizezi ca ai nevoie de un om in viata ta, ca sa fii bine.Dar si mai infricosator e sa nu-l ai...

Ideea e ca... dupa atata timp eu te iubesc mai mult ca oricand.Si sunt recunoscatoare ca te am in viata mea, fiindca lucruri minunate mi s-au intamplat de cand te cunosc.Am aflat cum e sa plangi de fericire,am aflat cum e sa-ti plangi inima afara,am aflat ce inseamna sa dai totul la o parte pentru un om.Pentru tine.Tu esti linia mea de sosire,esti puterea mea si punctul meu vulnerabil.Se spune ca unii norocosi dau peste o iubire care-i schimba total.Am gasit-o.Si nici in ruptul capului nu renunt la ea.

Oricat de greu mi-ar fi si oricat de greu as trai, nu o sa renunt niciodata la tine. 

Te iubesc.