Aproape ca te-am uitat.Am uitat ce simt pentru tine,ce credeam ca simti pentru mine,ce eram in preajma ta.Dar inima nu ma mai doare.Gata!Am trecut peste asta.Imi pare rau uneori,dar imi pare bine mai mereu.Baby,n-o sa regret niciodata ca te cunosc,sau ca te-am cunoscut,n-o sa fiu demna de dispret in fata ta,si n-o sa permit sa ma vezi cu lacrimi in ochi.Pentru ca eu nu sunt asa.Sunt calma.De ce sa plang?Ca te-am iubit si mi-am indulcit inima cu dulceata de nuci verzi?Am mai spus si altundeva.Nu am nevoie de mila,compasiune,jertfa.Sunt ceea ce sunt,nu o sa ma schimb pentru nimic in lume.Poate doar in bine.Pentru ca viata e scurta,si trece repede.De ce sa o irosesc plangandu-mi de mila ca nu te am?Cand tu ar fi trebuit sa suferi ca nu m-ai avut si nu ma vei avea.Bun prieten,inima mea nu e un foc de artificii.Te iubesc,dar nu asa cum te iubeam.Acum,nu mai ramai decat o amintire cu zambetul pe buze.
Multumesc de vizita ! :D>:D<
RăspundețiȘtergereImi place cum gandesti, imi place ca nu ii porti pica:D:) Imi place ultima propozitie:D:X te pup
Sincer,ma bucur ca ti-am gasit blogul.Rareori gasesc ceva care sa-mi placa asa.Ma bucur ca cineva citeste ce scriu eu aici.Si eu te pup.Ne mai scriem.:) >:D<
RăspundețiȘtergere