Am nevoie de liniștea de început de toamnă.Să stau să mă gândesc la propriile-mi gânduri,fără să-mi pese de alții.Fără să mă doară în fund de boboci amorezați,sau de fetițe proaste,sau de alte persoane.Să stau singura și să aștept ploile lungi de toamnă să-mi îndrăgostească sufletul cu frigul lor crud.Am nevoie să respir.Să-mi umplu plămânii de aer,să-mi aprind o țigară și să mă înec cu fumul cețos.Să-mi ascult inima,să mă simt.
Și.. să uit de tine.Pentru că oricât de mult te-aș împinge să mori din sufletul meu,ești acolo.Și parcă nimeni nu poate să facă nimic.Și știi la fel de bine,că nu sunt cum credeai că sunt,și că la prima lacrimă pe care aș putea s-o vărs pentru tine,voi uita tot ce mă face să sufăr și să iubesc și voi pleca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu