
My dear Devil,
Mi-e al nabii de greu sa imi stapanesc slabiciunile.Urasc sa stiu ca am puncte slabe.Urasc ca slabiciunea mea a inceput sa sape in mine ca ploaia in nisip.Dar nu pot sa renunt la asta.Nu pot... Dear Devil,de ce naiba m-ai facut femeie?De ce m-ai facut asa vulnerabila la el?De ce ma pui sa urc pe pamant de fiecare data cand el ma priveste si zambeste asa ispititor?As renunta la tot,sa simt ca nu am ce pierde pentru ca atunci n-as mai avea nimic.Dar mi-am pus inima sa simta,sa o simt ca-mi bate in piept.Si mi-am zis de atatea ori ca trebuie sa raman calma ca zapada,dar daca el ma aprinde ca un cer de Iulie,simt ca-mi tremura trupul.Mi-e teama uneori ca n-o sa raman decat cu niste amintiri vagi,cu inima zdrobita si cu un zambet sarcastic pe fata...
Si atunci as deveni primul demon cazut din Rai.
Îmi place foarte mult ultima frază!
RăspundețiȘtergereasa expresiv scrii (*_*)
RăspundețiȘtergereAi postari frumoase, inclusiv asta. Vreau sa citesc de la tine ceva nou :d
RăspundețiȘtergereCât adevăr. Scrii frumos. :).
RăspundețiȘtergere