Ploi de vara

 Stiu cum eram la inceput,ca ne tachinam,ca ne bateam,ca ne mai tragem de par si acum... Dar acum, acum e altfel. Nu ma lasa inima sa fiu rea, ca parca nu sunt eu,stii? Am invatat sa fiu calma si iertatoare,ca nu stiu cat timp o sa te am,sa stiu ca iti apartin si imi apartii,intelegi? Am nevoie de vorbe calde,frumoase,iubitoare si pline de zambet. Ca imi creste inima cand le aud,si ma fac sa ma simt speciala in ochii tai de cirese negre. Si sunt rea,cu toti din jur, ca sunt cutra,da ma sunt,asa m-a crescut timpul. Dar cu tine e altfel,si de cate ori ti-am zis si n-ai inteles. Nu te iubesc pentru ca esti cum esti,sau pentru ca esti dragut,sau cine stie ce,te iubesc pentru ca imi dai emotii de fiecare data cand te vad,pentru ca ma cert cu mine cand sunt rautacioasa cu tine, ca m-ai crescut copil,si copilul din mine il tine de mana strans pe cel din tine. Si ce daca altii inteleg iubirea altfel,iubirea mea e iubirea mea,e imposibil pentru altcineva s-o simta cum o simt eu. Si lasa-ma sa fiu dulce, ca asa stiu eu sa fiu, lasa-ma sa te tin strans,ca asa mi-e mie drag, si lasa-ma sa ma bat cu mine insumi,ca eu copil se cearta cu eu femeie,si mie mi-e greu sa ma cert cu amandoua,ca-s ale mele,si toate 3 te iubim pe tine,si fiecare te vrea pentru ea... Si mi-e drag ma,mi-esti drag ca ploile de vara,ca de asta am scris ce-am scris,ca ce simt e asa de intens si profund,ca si cum cerul ar izbucni in iubire,si ar revarsa-o peste oras,si implicit peste noi.Si cand ploua,te simt asa de aproape,ca ploaia care cade pe mine,cade pe tine,si devenim unu. Orasul meu e din 1...
 Imi bate inima de parca am auzit un trasnet si mi-e frica.Ca-s copila,si ma tem. Ma tem de viata ca de tunete si fulgere,ca vin asa brusc si imi tresare inima cand le aud. Si as fugi spre tine,dar si tu esti copil,si tu fugi,acum,doar daca am fugi unul spre altul. Nu mi-ar fi frica sa te apar de ploi,ca tu esti eu,cum soarele e ploaia. Si as rade,ca ai fi speriat si te-ai da barbat mare si cu toate astea,mi-ai strange mana la fiecare trasnet care iti produce sughituri dragalase si amuzante. Si as rade de tine, ca barbatul si copilul din tine s-ar speria amandoi. Si te-as duce... Departe de orase,de tari,de mari, si te-as lua acasa. Sa avem un zarzar frumos si inalt, sa te pun sa-mi dai zarzare amare,cu sare, ca-mi plac,si ti-as da si tie,ca te iubesc.  Si sunt fericita cand scriu,si fara sa scriu as fi, ca pun pariu ca am un cord care scrie romane toata ziua,de ma lasa fara pasta la pixuri. Si ahhh, faptul ca esti ce esti imi da motive sa simt ca-s nebuna de iubire,de parca as bea-o. De parca tot ce e greu e plictisitor,si in plus,cum sa fiu trista cand am un copil care ma gadila pe suflet in fiecare zi? Zi si tu. Si am un barbat care,ma mir ca ma suporta cand fac drame,si-mi mai da un sut in fund cand mi-e frica sa merg, ca nu vreau sa ma impiedic. Daca as fi fost un copil,asa as fi scris de noi. Dar sunt si copil, o sa fiu si femeie, asa ca, dragul meu barbat copil, esti al meu si te iubesc. Sa ploua!