Pe cord deschis...

Stau ca un om nebun langa telefon, spunandu-i tonului ca mi-e inima rupta in bucati mici,si ca sangerez.Mi se umplu ochii de lacrimi in 3 secunde si cad pe podea,sprijinita de perete.Mi-e inima rupta, oare cat de tare trebuie sa tip asta ca sa primesc ac si ata s-o cos?2 lacrimi imi alearga spre inima, nebune, indurerate, fara sa stie ele ca n-au ce face.Cu nodul in gat ce ma fac?De ce ma simt dezamagita?Nu tristetea doare cel mai tare,nu.Tristetea trece.Cuvintele dor, de parca as fi operata pe cord deschis,fara anestezic,de parca m-as astepta sa ma auda cineva.Cum sa strig?Ce sa strig?Ce sa spui si ce sa tii in tine cand ti-e fiinta sfastiata in bucati?Sa te axfixiezi cu perna, ca sa nu auda nimeni cum iti plange umbra?Cum sa te ridici in picioare, cand ai ramas fara vlaga?Si plangi singur, in pumni, muscandu-ti buza de durere.Nu vad sange, nu vad taieturi, mi-e trupul curat, dar ceva ustura.Ustura ca dracu', ustura...Si mi-ai zis ca nu meriti sa plang pentru tine.Ce cliseu tampit!Aud din nou si din nou ce-ai spus, doare mai tare si mai tare,si zvacnesc pumnii la cat de tare ii strang.Stii ce vreau?Stii? Vreau sa ma iubesti la fel de mult cum te iubesc eu.Sa simt ca iubirea asta te doare cum ma doare pe mine.Vreau sa-mi spui ca n-ai vrut,ca iti lipsesc si atat.Cer prea mult de la tine?Cateodata pare ca eu iubesc mai mult,stii?Si oricat de tare dau muzica te aud iar si iar si iar,si inima mi-e rupta iar si iar si iar.N-am nevoie decat sa vezi cat merit sa-mi dai, si poate sa-mi dai mai mult decat merit, ca eu asta fac.Si te iubesc,nu, defapt te ador cu toata fiinta mea, intelegi?Te rog doar sa nu-mi rupi inima,ca n-o s-o mai poti repara niciodata.Si cuvintele, oricat de mult vrei,n-ai cum sa le iei inapoi, n-ai cum sa repari ceva ce nu se vede...
 Poate intr-o zi o sa-ti dai seama ca ai nevoie de o iubire ca a mea.