Criza existentiala

Ea e genul ala de fata care fara ruj si mascara nu iese sa duca gunoiul, care se alinta mereu si care atunci cand ploua nu iese afara de teama sa nu i se strice coafura dinadins facuta simandicos. Ea are mereu cafeaua gata facuta si pe ea toti o iubesc. Ea e femeia perfecta, dupa ea mereu se uita baietii, ochii ei de pisica iti citesc in suflet, ea pe sub ochelari te sfideaza, ca un copil care cunoaste jocul celor mari mult prea bine...
Eu niciodata n-am manichiura facuta, eu abia am un strugurel de buze, pierdut prin ghiozdan sau prin dulap,eu n-am avut in veci o zi in care parul sa-mi stea bine, eu nu gasesc tinuta perfecta pentru fiecare zi, fustele mele sunt prea de baieti, tricourile prea largi, mersul prea apasat, eu nu ma prea alint, injur des ca la usa cortului, eu nu mananc dimineata, nu ma trezesc niciodata cu mutra fericita ca in filme, nu mi se intampla niciodata sa ma uit in oglinda si sa zic" Frumoasa m-o mai facut mama.".
Ea stie ce vrea, corpul ei e perfect, nici prea slaba, nici prea inalta, nici prea nici foarte, buze pline, glas subtire, ea emana feminitate prin toti porii.
Eu am 3 perechi de adidasi, 3 perechi de blugi putin cam largi, eu ma ascund in carti , asteptand intr-o zi sa devin Alba-ca-Zapada, dar fara sa-mi iau un bulgare in cap. Eu salivez la poze cu Wonder Woman, si la camere cu biblioteci inalte si fotolii pufoase. Eu nu ma uit la meciuri, nu am poze cu tata si in descriere vreun citat lacrimogen, asa cum ea nu are in cap citate din Star Wars.
Ea nu bea vodka cum beau eu, nu fumeaza noaptea cand orasul e mut, ea nu lasa sa se vada ca e om, eu prea scot asta in relief.
Si ma gandesc in seri ca asta, oare devin un om bun,oare o sa fiu mandra la 30 de ani de mine, oare daca m-as vedea din afara corpului m-as bucura?
E greu sa fii femeie?