Despre oameni

E in codul nostru genetic sa ranim.E in sangele nostru sa infigem pumnale in carnea oamenilor care vin spre noi cu bratele deschise, de parca si-ar jertfi inima pentru noi. Si noi ranim. Strapungem cu vorbe grele, facand lacrimi sa curga pe obraji nevinovati, privim cu ochii plini de ura persoane care poate nu ne-au atins nici macar cu o privire pe furis, lovim cu pumnii in trupuri tremurande de umilinta si iubire. Pentru ca suntem oameni si totusi animale. Dar daca... Daca n-am mai lasa pumnii sa loveasca, daca am inchide ochii si am lasa inima sa ne asurzeasca cu bataile ei pline de intelepciune, daca am tine gura inchisa, si doar am auzi ceea ce altii n-au avut niciodata curaj sa spuna? Ce ar fi?  Daca am invata sa citim ranile celor din jur, cicatricile ramase din copilarie, vorbele niciodata spune, din cauza tipetelor noastre asurzitoare, daca am imbratisa strans acei oameni care au venit pe lume cu scopul de a iubi, cu scopul de a ne fi alaturi oricat de grele ar fi situatiile?Si eu ranesc, ranesc pentru ca la randul meu am fost ranita, la randul meu mi-am muscat buzele incercand sa-mi opresc lacrimile sa ma dea de gol. Sunt un om slab. Sunt un om maturizat prea devreme, sunt inca un copil,si viata nu mi-a dat doar oameni pe care sa-i stiu in umbra mea, care sa-mi sopteasca mereu ca pot reusi in viata. Nu am incredere in fortele proprii, si tremur cand cineva tipa la mine. Cicatrici ale copilariei, si de fapt, ironic...Cicatricile ar trebui sa apara abia dupa ce-mi vin hainele de soldat, ca sa pot pleca sa lupt pe frontul vietii.Bocancii mi-s inca mari, si abia mai aud soaptele de sprijin, din umbra.
Nu ma plang, desi mai am rani deschise, desi am invatat sa-mi pansez singura loviturile, desi mi-am spalat singura uniforma de soldat de sange uscat. Unii oameni pleaca pe front increzatori ca pot marsalui prin viata, neavand nevoie sa se ascunda prin transee,tinand in mana dreapta mitraliera si in mana stanga poza unei familii fericite, care ii asteapta acasa. Mitraliera o am, putin prafuita, poza din mana stanga am pierdut-o pe front, incercand sa ma uit dupa parinti.Sunt un om slab.