Iubire

Nu stiu cum sa incep.... parca tot e mai frumos de cand te stiu,de parca mi s-a intregit viata.De parca inima mea si-a gasit linistea,intregindu-se. De ce ochii tai ma stiu asa frumoasa? De ce ma zapacesc acum mai ceva ca la inceput,de parca m-as indragosti iar si iar de tine? Ma faci sa simt ca suntem o familie,din doi, ca nimeni nu ne stie mai bine decat noi insine.Si, mi-e mila de noi, ca probleme o sa fie,mi-as dori sa fiu naiva si sa cred in povesti nemuritoare, dar printul meu poarta adidasi si in loc de cal are o bicicleta,si castelul nostru e o casa.
Doamne,nu ma rog des la tine,stiu, stiu ca fac asta doar cand mi-e greu si ma prabusesc,ca esti ca franghia de siguranta. Dar iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat si iarta-ma ca nu stiu sa apreciez.Multumesc pentru familia pe care am primit-o,pentru prietenii care imi sunt alaturi,pentru viata pe care o am, pentru ca sunt iubita si iubesc. Si poate nu am invatat sa apreciez oamenii minunati pe care ii am, dar o sa invat. Tine-ma puternica,sa pot fi acolo pentru cei care vor avea nevoie de un umar sa se sprijine, invata-ma sa fiu impacata cu mine insumi,si nu-mi ierta greselile pe care le fac cu drag. Ca sunt om.