Sa ploua.

In casa mea de pe o strada cu oameni multi poate sa ploua. Poate sa ploua vara, toamna, primavara, si uneori pot sa ma si ud. Nu mi-e teama de ploaie, o s-o astept pe banca veche pe care tu mi-ai facut-o din scanduri colorate si o sa-mi privesc picioarele ude si albe ca ceara.Poate sa-mi curga stropi de ploaie in cana cu ceai, pot sa racesc uneori, si sa nu ma certi daca racesc, promiti?
Poti sa ma trimiti in casa, sa-mi lipesc nasul de geam si sa vad cum ploua peste orasul nostru , cum alearga oamenii prin ploaie sau cum indragostitii se adapostesc sub umbrela unui sarut.Si vreau o patura, o patura pufoasa si o cana de ceai.Vreau sa-mi povestesti lucruri pe care le-am mai auzit din gura ta de mii de ori.Vreau sa vii plouat tot de la facultate si sa zambesti cand ma vezi privind nedumerita spre geaca ta neagra de piele de pe care cad stropi reci. Poti sa ma iubesti pana iese soarele si apoi sa-mi aduci cizmele rosii de ploie si sa mergi cu mine prin Copou sa sar prin balti. Fereste-ma de ochi rautaciosi si saruta-ma cand si cum vrei. Fii nebun cu mine, fii ca o furtuna pe care o astept de mult. Nu vreau sa ma feresc de ploaie, asa cum nici de iubire nu as putea sa ma ascund. Da-mi marunti ca sa imi iau covrigi, ia-ma de mana si intreaba-ma ce marci sunt masinile de pe strada. Doar.... Arata-mi ca langa tine pot fi cum vreau si o sa ma ai mereu. Aminteste-ti ca in corpul asta de femeie se ascunde o fata, pe care lumea n-o lasa sa iasa in ploie, n-o lasa sa sara in balti, n-o lasa sa iubeasca pana obosea, n-o lasa...