"Fata mea nu plange..."

Fata ta nu plange.Nu plange in fata lumii, nu plange in fata ta, nu plange in fata nimanui.Nu plange cand totul se darama in jurul ei, nu plange cand toti se intorc impotriva ei, nu plange nici macar cand ar merita s-o faca.Nu, fata ta nu plange, ca se tine tare, se tine tare, ca a plans destul pentru toate, a plans destul pe ascuns, a plans destul pentru restul fraierilor cand nu erau capabili s-o faca doar sa zambeasca.Tu reuseai s-o faci sa zambeasca, in fiecare zi,indiferent de problemele de acasa, te vedea pe tine si zambea.De asta te si iubea.Era simplu.Ii dadeai zambete si ea facea in schimb totul.O vedeai muncind, o vedeai cum tragea cu dintii sa va fie bine.La inceput iti era asa draga, ca nu obosea niciodata.Si tu o faceai sa rada si ea iti apara mereu spatele.Te apara pe tine mereu, dar in spatele ei nu era nimeni.Si timpul s-a tot scurs si te-ai cam plictisit de ea mereu in spate.Te-ai plictisit sa o vezi infranta, te-ai plictisit sa ii miroasa pielea a acasa, tu vroiai hoteluri de lux, tu vroiai o tipa noua, ca fata ta e mereu acolo, in spate, pazindu-te pe tine.Ziceai ca o stii, ca o cunosti ca in palma, dar ai uitat cumva s-o faci sa rada.Si peste noapte, sub ochii ei veseli au aparut cearcanele si te mintea ca are ochii rosii de la fum, dar ea nu fuma.Nu te-ai prins, ca o stiai puternica.Era puternica, era independenta, era afurisita si aroganta.Dar ii statea asa bine.Fata ta nu plangea, dar nu te-ai prins ca era treaba ta ca ea sa nu planga. Era treaba ta sa fii stalpul ei cand vedeai ca se clatina.Ca merita dracului sa fii acolo pentru ea, ca ea a fost langa tine prin toate cacaturile vietii, a fost acolo, de neclintit, ca un caine loial.Tu nu aveai nevoie de un caine loial, tie iti trebuia numai ambalajul si un corp cald, sa nu dormi singur.Ea a tot dormit singura.Si n-a crasnit din dinti.O stiai ca are probleme, o stiai ca a trecut prin iad, si avea talpile arse, de asta nici nu purta pantofi cu toc.Dar ai cam uitat de ea, stiai ca e in spatele tau.La inceput tu plangeai si ea te ridica.Ea iti stergea lacrimile mereu,la dracu', soldat mic si incapatanat si prost.Dar tu nu voiai un soldat, voiai o fata finuta, draguta, putin prostuta.Si cand n-a fost atenta, i-ai rupt orgoliul si mandria in doua.Credeai ca e ok, ca te ierta mereu.Ai lasat-o asa, si si-a cusut ea sufletul la loc.Da' n-o sa mai fie la fel.Era regina, ai facut-o clown-ul curtii, si asa ii placea ei sa rada.Si brusc, regina n-a mai purtat rimel, ca ii curgea prea repede pe obraji.E proasta regina, ca nu taie si spanzura, e proasta ca are inima, e proasta ca si-a plecat capul in fata ta, ca tu sa il poti taia.Era regina, regina nu plange.Dar clown-ul curtii,da.