Tot ce-ti cer

Mi-ai spus ca nu-ti amintesti de mine asa, lovita, cazuta, plansa, nebuna.Mi-ai spus ca degeaba plang, mi-ai spus ca nu ma intelegi, ca nu stii ce sa-mi faci, sa devin iar zambitoare, iubitoare, calda, cum ma stiai.Iubirea mea, iubita ta zambitoare si calda sta treaza noaptea, cu inima rupta in bucati, sfasiata intre a mai incerca o data si a o lua la fuga, de nebuna, departe de tot. Te privesc in ochi si lacrimile imi curg siroaie pe fata pe care altadata erau doar zambete.Ma privesti cu ochii goi, neintelegand nimic, neintelegand cum se simte sa te impotrivesti cu toata fiinta ta unui lucru evident.Viata ta a luat-o la vale?S-o vezi pe a mea.S-o vezi pe a mea, iubire. E asa gresit ca macar o data sa ma pun pe mine prima?E asa greu de inteles ca anii au trecut, si cumva am gresit eu cumva, undeva, si asta m-a adus in punctul in care,te las.Te las iubire, te las.Dar daca te las eu, daca eu sunt omul rau in povestea asta, de ce imi e atat de greu sa inchid usa, sa te stiu la pamant, sa te stiu ranit.Eu am fost acolo, in locul tau iubire,am fost atata timp, in camera goala, cautand cu disperare orice tricou de-al tau care sa-ti mai poarte parfumul.Puiul meu,eu mereu am fost puternica pentru tine, mereu te-am pus pe primul loc, niciodata n-am ales sa te ranesc.Nici cand persoana de la celalalt capat eram eu.Am gresit amandoi, asa mult, asa des.Si n-am vorbit despre asta, n-am mai vorbit despre nimic, asa ca am ajuns sa vorbesc singura, am incercat sa ma cos singura.Vina ta e ca m-ai lasat atunci pe podeaua rece, zile in sir,asteptand, asteptand sa vii, sa ma ridici.Dar cand ai venit, eu deja ma ridicasem singura, ma stersesem de praf singura, si mi-am pus zambetul pe fata singura.Puiul meu, n-a fost lacrima pe fata ta sa n-o sterg eu, chiar daca de pe fata mea curgeau de zece ori mai multe... Eu te-am ridicat mereu, mereu am fost becul care statea deasupra ta sa te lumineze.Te-am iubit atat de mult, atat de mult incat simt iubirea aia cum ma baga sub apa si ma ineaca incet.Tu spui ca timpul vindeca tot, eu spun ca doar iti arata cicatricea unde odinioara pielea era fina si fara defect.Te miri cum am ajuns asa, rece, ranita, neinteleasa.Nu te mira iubire, ca n-ai de ce.Asa iti arata iubita cand trece prin foc si apa pentru tine.Asa arata un om care ar sta pentru tine in fata unui glont, cand tu n-ai putut sa te pui in fata ei cand tot tu iti potriveai tinta spre ea.Esti asa minunat acum iubire, esti asa bun si dulce, dar cu ce sacrificiu puiule?Cu sacrificiul meu, cu sacrificiul mintii mele nebune, care mereu, mereu, mereu a fost perechea de palme sa te aplaude cand aveai nevoie.Te-am ridicat si te-am tinut sus,frumos si dulce, dar puiule, uita-te jos, ca acolo sunt eu, ca nici un trofeu, ca nici un om ce merita.Jos sunt eu, aplaudandu-te pe tine, fiind mandra de tine, caci tu iubire, ai devenit eu,stralucitor si luminos, increzator si perfect, puternic.Iar eu puiule, am devenit tu.Nesigur, absent,analizand fiecare miscare, iepure fricos.Iubirea inseamna sacrifiu zici?Nu, nu inseamna.Iubirea inseamna sa vezi omul de langa tine ca e la pamant si sa-l poti ridica, nu sa-i ceri tu sa te ridice si mai sus.Nici o blestemata de iubire, fie ea si iubirea vietii, nu merita sa te sacrifici pe tine.Nu asa ai facut si tu candva?Ai plecat fara sa te uiti inapoi iubire, nimic nu te-a clintit , nimeni nu ti-a cerut socoteala, nimeni nu te-a oprit din drum.Dar uite, pe mine ma opresc toti, cu tine in frunte.Puiule,iubirea asta a fost un joc, si ghici, pierzatorul sunt eu.Ti-am dat tot, si am ramas cu nimic.Adio.