Femeie

Draga femeie, ai in mainile tale iubitul meu,copilul meu si familia mea.Te rog frumos,ai grija de ei ca de cele mai pretioase fiinte care ti-au fost date sa le iubesti.Pune-le mai presus de orice,si lupta cum stii tu mai bine pentru a le vedea fericite.Nu asculta gurile rele care te ranesc,nu iti uita prioritatile,si mai presus de orice,iubeste-i pe ei asa cum stii ca si eu ii iubesc.Alinta-i cu vorbe dulci si frumoase, lasa-i sa te invete vietile lor ,ca mai tarziu,sa stii cum sa ii ridici cand ei cad.Stiu ca ti-e greu sa intelegi de ce iti scriu ce-ti scriu acum,dar vremurile mele se duc,si mintea mea, desi ramane la fel, intelege ca trupul creste.Sunt fericita acum.Stiu ca ce am eu,ai si tu,si stiu ca,inima ta se imparte la ei,nici un strop la tine.Pentru ca esti femeie.Esti femeia care priveste cu ochii mei,uneori mustratori,alteori obositi si calzi,ca o toamna abia inceputa.Te privesc,si esti frumoasa.Ai mainile moi,si semnele iubirii pe ele.Si te stiu ca te temi.Mereu te privesti in oglinda si iti simti copilul dansand in burtica ta.Si acolo ti-e iubirea.In tine zace iubirea,femeia.Toate promisiunile ca va fi bine,toate cuvintele dulci spuse printre lacrimi,cand ai dat de greu,astea te-au crescut.Ochii ti-s de fata cu inima in nori,chipul ti-i la fel,dar are o usoara mireasma de timp.Cand voi creste,vreau sa te gasesc.Iubitul meu te iubeste,ca vede in tine dragostea vietii lui, mama copiilor lui,si poate,cel mai bun prieten.Ai sufletul impacat,draga mea,ca viata raneste,dar vindeca, te face sa plangi,dar iti da atatea zambete in fiecare zi, si atatea lucruri cate iti umplu inima de iubire.Ne vedem cand cresc.

                                                                                                               A ta esenta,Cristina.

Life

Uneori, realizezi ca viata e frumoasa exact asa cum e ea,si ca ar trebui sa pretuiesti fiecare zi,si cand te uiti in trecut realizezi ca totul se schimba in fiecare zi,desi nu simti ca faci nimic diferit.Si razi,ca e greu uneori sa treci peste greutati,dar alteori te simti puternic si mergi drept,cu capul ridicat,cand altii in jurul tau te vor ingenunchiat.Dar nu azi.Ca ti-e in sange sa nu te dai batut si sa inveti din greseli.Si le faci mereu,ti-s mai dragi,ca nu exista defapt greseli.Asa a fost sa fie,ca daca totul ar fi bine,ai fi alta persoana,poate ti-ar fi mai greu sa te descurci zi de zi, ai claca mai usor.Dar timpul te face puternic,te face om. Si orice lucru,oricat de dureros ar fi,nu se sterge,e ca o cicatrice.Si fiecare om are cicatrici pe inima,desi unii se simt mandri sa scrijeleasca alte inimi,sa le vada ingosite.

Gata jocul...

Am fost mereu genul de femeie in devenire care iubea egoist.Sa simt eu,sa fiu iubita eu, sa vad cum persoana de langa mine ma adora,ma vrea, si arde de nerabdare sa ma stie completa si a ei. Mereu m-au amuzat baietii.Prea copii ca sa inteleaga ca nu sunt ca restul fetelor care le-au intrat in viata,si prea egoisti ca sa ma iubeasca cat meritam.Intr-un sfarsit,mai toti ramaneau in urma, dupa ce vietile lor nu ma invatau destule...Credeam ca asa o sa fie mereu.Ca orice barbat,cand voi fi femeie,va sta la picioarele mele, destul de prost cat sa-mi dea tot,mai putin ceea ce aveam eu nevoie. Ca-mi va spune ca ma iubeste,desi amandoi am sti ca asta e un fel de formalitate ca sa intre in viata mea. Dar apoi l-am gasit.... Genul ala de baiat care trezeste in tine reactii mai profunde decat orice ai simtit pana atunci. Detasat,calm, dar cu ochii atat de dulci si adanci, ca iti inmoaie picioarele. Stiam de la inceput ca-l vreau, desi nu vroiam sa cred ca o sa ajung sa il iubesc. Si n-a fost neaparat chestie de fizic.Pur si simplu il vroiam. Observam ca timpul trecea repede cand vorbeam,ca in momentele cand faci ceva ce iti provoaca fericire. Nu mi-a spus la inceput ca-i plac, poate asta imi place la el si acum. M-a lasat sa-mi dau seama cum o sa fim,si ce o sa fim. Incet imi dadeam seama ca il cautam in fiecare zi, vroiam sa-l vad in fiecare zi, imi placea sa-mi vorbeasca in fiecare zi. Si fara sa stiu m-a schimbat atat de mult.Am sentimente pe care habar nu am cum sa le explic, ma face sa reactionez cum n-as reactiona niciodata,si ma iubeste exact atat cat am nevoie ca sa ma simt sigura pe el.E tot ce am nevoie ca sa ma stiu fericita. Si ma face o persoana mai buna, si scoate la iveala toate laturile mele,si mi le iubeste, ca sunt ale mele si eu sunt a lui. Ce cliseu,nu? Niciodata n-am vrut sa apartin cuiva,de teama ca o sa dezamagesc,ca o sa ranesc si o sa plec. Dar acum...Imi simt inima legata de el, ma simt de parca... de parca el ar fi eu, si eu as fi el. Si,atunci,cum as putea eu sa-mi dezamagesc sufletul, sa-mi provoc cea mai insuportabila durere care stiu ca m-ar darama? Cum as putea eu trai fara el,gandindu-ma ca mi-am gasit sufletul pereche si l-am dezamagit, si mai ales stiind ca eu o sa fiu mereu al lui si el n-o sa mai fie al meu? Si asta e iubirea. Ca omul ala, din toti oamenii din lume,omul ala te are,cu inima si suflet,te are pentru ca i-ai apartinut mereu. Om iubit.

Iubire

Nu stiu cum sa incep.... parca tot e mai frumos de cand te stiu,de parca mi s-a intregit viata.De parca inima mea si-a gasit linistea,intregindu-se. De ce ochii tai ma stiu asa frumoasa? De ce ma zapacesc acum mai ceva ca la inceput,de parca m-as indragosti iar si iar de tine? Ma faci sa simt ca suntem o familie,din doi, ca nimeni nu ne stie mai bine decat noi insine.Si, mi-e mila de noi, ca probleme o sa fie,mi-as dori sa fiu naiva si sa cred in povesti nemuritoare, dar printul meu poarta adidasi si in loc de cal are o bicicleta,si castelul nostru e o casa.
Doamne,nu ma rog des la tine,stiu, stiu ca fac asta doar cand mi-e greu si ma prabusesc,ca esti ca franghia de siguranta. Dar iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat si iarta-ma ca nu stiu sa apreciez.Multumesc pentru familia pe care am primit-o,pentru prietenii care imi sunt alaturi,pentru viata pe care o am, pentru ca sunt iubita si iubesc. Si poate nu am invatat sa apreciez oamenii minunati pe care ii am, dar o sa invat. Tine-ma puternica,sa pot fi acolo pentru cei care vor avea nevoie de un umar sa se sprijine, invata-ma sa fiu impacata cu mine insumi,si nu-mi ierta greselile pe care le fac cu drag. Ca sunt om.

Ploi de vara

 Stiu cum eram la inceput,ca ne tachinam,ca ne bateam,ca ne mai tragem de par si acum... Dar acum, acum e altfel. Nu ma lasa inima sa fiu rea, ca parca nu sunt eu,stii? Am invatat sa fiu calma si iertatoare,ca nu stiu cat timp o sa te am,sa stiu ca iti apartin si imi apartii,intelegi? Am nevoie de vorbe calde,frumoase,iubitoare si pline de zambet. Ca imi creste inima cand le aud,si ma fac sa ma simt speciala in ochii tai de cirese negre. Si sunt rea,cu toti din jur, ca sunt cutra,da ma sunt,asa m-a crescut timpul. Dar cu tine e altfel,si de cate ori ti-am zis si n-ai inteles. Nu te iubesc pentru ca esti cum esti,sau pentru ca esti dragut,sau cine stie ce,te iubesc pentru ca imi dai emotii de fiecare data cand te vad,pentru ca ma cert cu mine cand sunt rautacioasa cu tine, ca m-ai crescut copil,si copilul din mine il tine de mana strans pe cel din tine. Si ce daca altii inteleg iubirea altfel,iubirea mea e iubirea mea,e imposibil pentru altcineva s-o simta cum o simt eu. Si lasa-ma sa fiu dulce, ca asa stiu eu sa fiu, lasa-ma sa te tin strans,ca asa mi-e mie drag, si lasa-ma sa ma bat cu mine insumi,ca eu copil se cearta cu eu femeie,si mie mi-e greu sa ma cert cu amandoua,ca-s ale mele,si toate 3 te iubim pe tine,si fiecare te vrea pentru ea... Si mi-e drag ma,mi-esti drag ca ploile de vara,ca de asta am scris ce-am scris,ca ce simt e asa de intens si profund,ca si cum cerul ar izbucni in iubire,si ar revarsa-o peste oras,si implicit peste noi.Si cand ploua,te simt asa de aproape,ca ploaia care cade pe mine,cade pe tine,si devenim unu. Orasul meu e din 1...
 Imi bate inima de parca am auzit un trasnet si mi-e frica.Ca-s copila,si ma tem. Ma tem de viata ca de tunete si fulgere,ca vin asa brusc si imi tresare inima cand le aud. Si as fugi spre tine,dar si tu esti copil,si tu fugi,acum,doar daca am fugi unul spre altul. Nu mi-ar fi frica sa te apar de ploi,ca tu esti eu,cum soarele e ploaia. Si as rade,ca ai fi speriat si te-ai da barbat mare si cu toate astea,mi-ai strange mana la fiecare trasnet care iti produce sughituri dragalase si amuzante. Si as rade de tine, ca barbatul si copilul din tine s-ar speria amandoi. Si te-as duce... Departe de orase,de tari,de mari, si te-as lua acasa. Sa avem un zarzar frumos si inalt, sa te pun sa-mi dai zarzare amare,cu sare, ca-mi plac,si ti-as da si tie,ca te iubesc.  Si sunt fericita cand scriu,si fara sa scriu as fi, ca pun pariu ca am un cord care scrie romane toata ziua,de ma lasa fara pasta la pixuri. Si ahhh, faptul ca esti ce esti imi da motive sa simt ca-s nebuna de iubire,de parca as bea-o. De parca tot ce e greu e plictisitor,si in plus,cum sa fiu trista cand am un copil care ma gadila pe suflet in fiecare zi? Zi si tu. Si am un barbat care,ma mir ca ma suporta cand fac drame,si-mi mai da un sut in fund cand mi-e frica sa merg, ca nu vreau sa ma impiedic. Daca as fi fost un copil,asa as fi scris de noi. Dar sunt si copil, o sa fiu si femeie, asa ca, dragul meu barbat copil, esti al meu si te iubesc. Sa ploua!

O sa fie...

Stii,ideea asta ca cineva se asteapta sa ii fii alaturi intreaga lui existenta,ideea ta ca o sa te straduiesti intens sa nu-l dezamagesti nici macar o data... Ideea asta e definitia vietii. Nu stiu ce ma sperie cand vine vorba de viitor,ca stiu ca o sa avem probleme grele,stiu ca o sa plangem amandoi,negasind solutii,poate n-o sa avem bani,poate o sa ai zile grele,dar atunci,iti voi iesi in intampinare,o sa te imbratisez strans si o sa te ajut,oricat de nedreapta mi s-ar parea si mie viata.Ca suntem doi,vreau sa fim doi pana cand unul dintre noi,poate,o sa iubeasca mai mult si o sa urce in ceruri,ca sa-i fie inger pazitor celui ramas pe pamant.

Love.01.

     ......Un camp cu maci e frumos prima oara,nu? Apoi te plictisesti de el. Dar daca te indragostesti de macii aia? Daca culoarea lor iti umple inima de fluturi care zboara din tine sa-i imbratiseze? Daca macii aia,rosii si frumosi si cuminti,si perfecti iti aduc fericirea.Cum ai putea sa-i lasi? Cum ai putea sa le intorci spatele si sa pleci,lasandu-i frumosi si calmi,zambind in soare? Si o sa cresti,si n-o sa-i vezi poate in fiecare zi,poate pleci tu,poate pleaca ei,si o sa-ti fie dor. Si cand o sa-i vezi din nou... N-o sa zici ca s-au schimbat,o sa alergi ca prima oara printre ei,o sa simti aceleasi lucruri ca la inceput,de fiecare data. Si n-o sa stii ca sunt iubirea. Ca atunci cand indragostit fiind, iubesti din prima. E acea singura persoana care te schimba involuntar si iremediabil. Care iti aduce fluturi in inima in fiecare zi,persoana aceea a carui tristete te macina pur si simplu. Si poate o sa fie zile fara ea,si vazand-o urcand in trenul ala plin de lume,o sa-ti curga amintiri dulci,si n-o sa vrei sa-i arati,si o sa-i zambesti,fiindca stii ca te bucuri,desi dorul te prinde din prima secunda cum urca...  Si o sa ramai in gara goala,facandu-i din mana pana cand o sa fie departe,cu lacrimile uscate pe obraji,cu inima tremuranda si certitudinea ca n-ai iubit asa in viata ta si nici n-o s-o mai faci. Si soarele o sa-ti aranjeze suvitele de par ondulat,si o sa-ti puna capul pe umarul lui. Apoi o sa pleci spre casa, tinand campul de maci in suflet,deruland fiecare moment de fericire trecut,ca o alinare dulce,ca si cum iubirea ar dansa cu tine.

Si totusi,ai fi fericita. Ca stii ca orice ar fi,ti-e imposibil sa traiesti fericita fara maci,fara el.