2579 km

Erai aici cu mult inaintea mea.Mi-ai purtat de grija, inbufnat, cand mama era la munca, 8-9 ore pe zi.Ne bateam mereu si mereu castigai tu.Dar mereu imi purtai de grija.Gradinita,scoala, liceu, facultate, mereu te stiam in spatele meu, ca pe o raza de soare ce-mi incalzea oasele amortite.Te iubeam chiar si cand te uram, si cand am mai crescut si lacrimile se rostogoleau pe obrajii rosii,ma luai in brate, mirosind a tigara , si stateai asa, minute in sir.De ce nu mi-ai spus de la inceput ca o sa pleci?De ce mi-e dor sa ma sacai si sa imi spui mereu ca tre' sa facem sa fie bine, sa avem bani, sa-l facem pe tata mandru?Asta n-ai inteles tu niciodata.Nu vreau sa-l fac pe tata mandru... In fata ta vreau sa fiu mare.In fata ta vreau sa nu ma mai simt un copil... Mi-ai lasat mie in grija doi parinti, unul prea dulce, altul prea amar... Mi-ai lasat mie ticurile ciudate si glumele porcoase.

Sper sa fii bine acolo, sa nu-ti fie dor.Nu e bine sa-ti fie dor, crede-ma. Mie mi-e dor in fiecare zi de tine.

Adio?

Nu stiu cand, cum, sau unde ai transformat iubirea asta intr-o munca de un om,program non-stop, pe post de voluntariat.Nu stiu ce te-a facut sa ma ranesti atat cat ai facut-o acum.Nu stiu nici cum, sau cand sa dispar din viata ta, stiu doar ca deja e tarziu sa ma mai cred atat de puternica incat sa pot repara tot ce noi doi am rupt pe alocuri in relatia asta.N-am vrut o relatie, am vrut o iubire.Nu te-am vrut perfect,nu te-am vrut constant, si nu te-am vrut asa.De multe ori mi-am facut si desfacut bagajele, de multe ori am plecat si de atatea ori plus una, m-am intors.Dar am ajuns in punctul in care eu nu mai pot sa lupt.Nu mai pot sa lupt impotriva ta, impotriva firii tale.Am ajuns in punctul in care mi-am consumat toata forta, toata inima, tot timpul tie.M-am luptat cu morile de vant pentru tine, mi-am calcat singura demnitatea si respectul de sine pentru tine, si nu mai am ce sa-ti ofer.Iubirea asta ma consuma cum n-am crezut vreodata ca o s-o faca.Nu mai vreau sa ma cert, nu mai vreau sa te aud tipand, spunand lucruri care nu fac altceva decat sa ma puna in genunchi.Nu in genunchi era locul meu dragule,era langa tine.M-ai cunoscut dreapta, buna si cu atatea de oferit si de primit.Imi este greu sa realizez ca din punctul tau de vedere nu merit respect, nu merit sa fiu luata in considerare.Am fost o fata care mereu a mers cu capul drept, dar am ajuns sa nu ma mai pot uita in ochii tai, fiindca mi-am plecat capul in fata ta.Degeaba.N-ai inteles niciodata ca te tratez cum astept sa fiu tratata la randul meu de catre tine, si nu ma astept acum sa mai intelegi, ma astept sa dai vina pe mine...
Dar eu nu mai vreau, nu mai pot, si nu mai am timp sa te las sa ma distrugi.

Ramasa in urma

Ce te faci cand vrei sa plangi pana la epuizare si te blochezi in baie de teama sa nu te vada ei, oamenii care ar da orice sa te vada la pamant?Ce te faci cand esti obosita si te sprijini de perete si te trezesti plangand in pumni, sufocata de neputinta, sufocata de piedici?E vreun fel de conduita in astfel de situatie?Cand pana si oamenii dragi te pun la pamant, mai usor ca ceilalti, doar folosind cuvinte...Ce faci cand ai dormit 24 de ore si ai vrea sa dormi si mai mult, nu de oboseala,nu ochii ti-s obositi, doar inima ti-e.Cand iti vine sa scoti fiecare strop de durere din tine, dar n-ai cum... N-ai cum sa faci asta, n-ai cum sa te revolti, n-ai cum sa explici ce te macina pe dinauntru, de parca dintr-o data esti prins intr-un film prost, si tu esti singurul actor, si habar n-ai replicile, habar n-ai de ce esti unde esti, si ce ar trebui sa faci.Neputincios,penibil,constrans sa stai asa, pe o scena goala, nu vezi pe nimeni in public, dar ii auzi, ca un ecou, ii auzi cum iti dau indicatii sa traiesti si sa te comporti cum vor ei...Nu plange, ca n-ai de ce,ca nimanui nu-i pasa daca faci asta...Nimanui nu-i pasa, ok? Nimanui nu-i pasa de tine, idioato,nu-i pasa nimanui cati prieteni crezi ca ai, ca-n final nici unul nu te suna, nici unul nu-ti intinde o mana,lasa ca le-ai intins tu pe amandoua...Crezi ca esti libera?Esti pe dracu', incearca sa iesi din patratica ta, incearca sa faci ceva ce-ti place, si vezi ce repede te vei trezi inapoi in patratica ta, dojenita corespunzator.Nu te revolta,nu strange furie, nu spera,nu-ti bate capul, bucurandu-te de ceva, ca n-o sa-l primesti oricum, toata lumea stie, numai tu nu.

Dor de casa

Dor de mama.Dor de tata.Dor de strada pe care de-atatea ori ma ascundeam de ploi, ma ascundeam de copilarie, ma ascundeam de teme, de griji, de ranile iubirii.Dor de parfumul pe care-l gasesc doar acasa.N-am inteles niciodata de ce plangea mama uneori, asa, parca fara rost, si cand o intrebam,imi spunea ca ii e dor de casa.Dar era acasa, nu?
Mama, inima mi-e arsa.Dorul de tine ma prinde cateodata pe cate-o strada laturalnica,si imi strange sufletul in pumni.Dor de casa.

Omul meu,

Omul meu,

Te-am pus odata sa imi promiti ca nu o sa renunti la mine.Nu asta e ciudat.Ciudat e ca abia te stiam, si am indraznit sa cer sa fiu permanent in viata ta.Dar mai ciudat e ca ai promis.De parca m-ai fi stiu de o viata, sau poate ma stiai dar n-ai vrut sa-mi spui.Poate ca tu stiai de la inceput ca o sa ma indragostesc de tine, stiai asta si ai tacut din gura.Eu n-am stiut nimic, habar n-aveam ca o sa te iubesc atat de mult, si cu atat mai putin credeam eu ca voi ajunge in punctul in care sa te aleg pe tine peste oricine.Chiar si peste mine.Habar n-aveam eu ca o sa fiu atat de fericita doar avandu-te pe tine alaturi.Imi amintesc ziua cand ti-am spus de baiatul ala care ma tot supara,...  Niciodata nu te-am vazut asa de suparat ca in ziua aia.Habar n-aveam eu ca privirea aia o s-o ai de fiecare data cand ceva rau avea sa mi se intample.Si mi s-au intamplat.Dar m-ai tinut strans, m-ai lasat sa plang, m-ai lasat sa obosesc si m-ai lasat sa dorm langa tine.De as fi stiut eu tratamentul asta mai devreme...

Si e infricosator, stii? E infricosator sa realizezi ca ai nevoie de un om in viata ta, ca sa fii bine.Dar si mai infricosator e sa nu-l ai...

Ideea e ca... dupa atata timp eu te iubesc mai mult ca oricand.Si sunt recunoscatoare ca te am in viata mea, fiindca lucruri minunate mi s-au intamplat de cand te cunosc.Am aflat cum e sa plangi de fericire,am aflat cum e sa-ti plangi inima afara,am aflat ce inseamna sa dai totul la o parte pentru un om.Pentru tine.Tu esti linia mea de sosire,esti puterea mea si punctul meu vulnerabil.Se spune ca unii norocosi dau peste o iubire care-i schimba total.Am gasit-o.Si nici in ruptul capului nu renunt la ea.

Oricat de greu mi-ar fi si oricat de greu as trai, nu o sa renunt niciodata la tine. 

Te iubesc.

Acasa

S-a topit zapada,mama.Prima zapada a venit si a plecat,acum au ramas doar ici-colo petice de zapada murdara.E seara de Mos Nicolae, mama, dar ma revolt si nu-mi curat ghetele... Nu stie Mos Nicolae adresa mea de aici, o stie pe aia de acasa. Acasa. Vreau sa fiu acasa mama, langa tine, sa aud focul in soba trosnind, vreau sa il aud pe tata cum bocaneste cu bocancii lui grei cand intra in casa. Vreau sa rascolesc dulapurile in cautarea cadourilor, dar mama, tu stii atat de bine sa le ascunzi. Am fisele de lectura de facut la comparata, dar ascult colinde si nici un tren parca n-ar ajunge atat de repede la tine.Ma copilaresc, nu? Parca te aud iar cum zici" Vine sesiunea, ia si invata, sa intri la bursa." Invat mama, dar daca mi-e dor de casa, ce sa fac? Sa il rogi pe Florin sa descarce Skype-ul, ca sa-ti vad chipul. Ca sa ma certi,ca devin sentimentala. Iukiska-Maya mea. Te iubesc.

12:42

Eu nu te iubesc constant.Nu.Am momente cand imi vine sa iti torn pelin in cafea, sau sa te incui in beci, sau sa te bat cu un ziar in cap.Si neg in fata prietenilor, spunandu-le ca la un moment-dat o sa mi se acreasca sa stau langa tine.Le zic ca esti insuportabil, le zic ca esti cea mai incurcata persoana pe care o cunosc. Dar ei stiu.... Si tu stii.... Ca n-as putea vreodata pleca de langa tine.Oricat de incurcata ar fi iubirea asta pe care ti-o port, oricat m-as teme de faptul ca-ti vei face tatuaje pe ambele brate, si nu te voi mai putea duce acasa la tata.... Stiu doar ca nu m-as putea lasa de tine.E ca si cum as fi dependenta de droguri, e ca si cum m-as fi nascut stiindu-te pe tine... Cred ca daca as putea, as avea un master la cat de bine te stiu.Nu esti omul langa care ma vad cand ma imaginez peste ani. Esti omul fara de care n-as putea avea liniste, n-as putea avea sentimentul ca sunt acasa....Habar n-ai tu cate razboaie se duc in mine zi de zi. Cate calcule fac in minte, cate scenarii cu tine am in cap... E ca si cum as sari de pe bloc.Stii tu mai bine ce vreau sa zic cu asta.
Si culmea, pe cat sunt eu de panicata de grenada asta din mine, pe atat esti tu de calm, de parca ai fi stiut de la inceput ca asa o sa fie. Si daca stiai, de ce nu mi-ai spus?
Ce vreau sa zic defapt e ca... Esti lumina mea de la capatul tunelului.